Episcopia de Ösel–Wiek (în estonă Saare-Lääne piiskopkond ; în germană Bistum Ösel–Wiek ; în germana de jos Bisdom Ösel–Wiek ; în latină Ecclesia Osiliensis ) a fost o eparhie romano-catolică și principat episcopal semiindependent (parte din Terra Mariana , adică Livonia ) în cadrul Sfântului Imperiu Roman , acoperind ceea ce sunt acum județele Saare , Hiiu , Lääne și partea de vest a județului Pärnu din Estonia .
Istorie
Castelul episcopal Haapsalu (d )
Tratatul din 1241 dintre Episcopia de Ösel-Wiek, Ordinul Livonian și oeselieni (d ) (acum la Arhivele Naționale ale Suediei (d ) )
Episcopia a fost înființată la 1 octombrie 1228 ca eparhie de rit latin și, inițial, posibil scutită, de către legatul papal Guglielmo din Modena (d ) și, simultan, ca stat al Sfântului Imperiu Roman —adică era principat episcopal — de către Henric , regele romanilor (1220-1242; nu împărat). Datorită schimbării repetate a sediului episcopiei, a mai fost cunoscută succesiv ca episcopia de Leal (Lihula) din 1234, Perona (Vana-Pärnu) din 1251, Castelul Hapsal (Haapsalu) (d ) din 1279, iar sediul s-a mutat (doar el) la castelul Arensburg (Kuressaare) de pe insula Ösel (Saaremaa) ; catedrala si canonicatul (d ) au rămas în Hapsal. A fost o eparhie sufragană (d ) în provincia bisericească a Arhiepiscopiei Mitropolitane de Riga (d ) din 1253.
Unul dintre cei cinci membri ai Confederației Livone , statul a fost împărțit administrativ în două aprodate (d ) (în latină advocaciae , în germană Vogteien ). Episcopul acționa și ca suzeran din partea Ordinului Teuton asupra feudelor sale de pe teritoriul episcopiei. Din 1241 până în 1343, insula Ösel (Saaremaa) a fost o parte autonomă a prințului-episcopat Ösel-Wiek (autonomie reînnoită la 27 august 1255 ).
Principatul a încetat să mai existe în 1560, când ultimul său principe-episcop , Johannes al V-lea von Münchhausen, l-a vândut Danemarcei , care a conferit puterea executivă guvernatorilor numiți de rege (denumiți Lensmænd până în 1654, apoi Statthalter ). Fratele regelui Frederic al II-lea al Danemarcei, Magnus de Livonia , Duce de Holstein (d ) , a obținut-o ca apanaj la 15 aprilie 1560 și a fost ales episcop la 13 mai 1560 ; cum dinastia daneză era luterană , el a desființat eparhia și și-a asumat titlul feudal secular de domn al Öselului (Stieffte Ozel und Wieck Herr ) la 20 martie 1567 .
Danemarca a cedat Wiek (județul Lääne ) Uniunii Polono-Lituaniene în schimbul unor părți din Ösel aparținând Ordinului Livonian . Mai târziu, Ösel a devenit posesiune daneză .
Episcopi și principi-episcopi de Ösel-Wiek (Saare-Lääne)
Gottfried, Ordinul Cistercian (O. Cist.) (1227, ales la 29 iunie 1229 ; aprobat în august 1228 – decedat după 1257)
vacant și interregnum 1229 - 1234, condus de Episcopul de Riga și Ordinul Fraților de Spadă Livonieni.
Heinrich I (d ) , Ordinul Dominican (OP) (1234 – decedat 10 martie 1260 )
Hermann I de Becheshovede (Buxhoevden) (d ) (1262– decedat 1285? )
Heinrich al II-lea (1290.05.10 – decedat 1294)
Konrad I (1294? – decedat 1307)
Post vacant și Interregnum
Hartung (Garttungus) (1310 – decedat 1321)
Jakob al II-lea (3 martie 1322 – 1337)
Hermann II Osenbrügge (de Osenbrygge), (1338 – decedat 1362?63)
Konrad al II-lea (24 iulie 1363 – decedat 1374)
Heinrich III (23 octombrie 1374 – asasinat înainte de 5 iulie 1381 ), anterior episcop de Schleswig (d ) (30 ianuarie 1370 – 23 octombrie 1374 )
Post vacant și Interregnum
Winrich von Kniprode (d ) (28 martie 1385 – decedat 5 noiembrie 1419 )
Caspar Schuwenflug (8 ianuarie 1420 – decedat 10 august 1423 )
Christian Kuband, Norbertini (O. Praem.) (10 august 1423 – decedat 21 iulie 1432 )
Johannes I Schutte (22 octombrie 1432 – 12 septembrie 1438 )
Johannes al II-lea Creul (Kreuwel), Ordinul Teuton (OT) (20 martie 1439 de jure – 1457 de facto din 1449 la Wiek ca episcop tânăr - decedat 23 septembrie 1454 )
Ludolf Grove (d ) (1457 de jure – decedat 11 martie 1458 ) (de facto din 1439, din 1449 ca episcop bătrân în Saaremaa și Dagö )
Jodokus Hoenstein (24 iulie 1458 – decedat 17 ianuarie 1471 )
Peter Wetberg (17 iunie 1471 – decedat înainte de 14 noiembrie 1491 )
Johannes al III-lea Orgas (Johann Orgies) (1492.03.26 – decedat 19 martie 1515 )
Johannes al IV-lea Kyvel (Kievel) (19 martie 1515 – decedat 22 aprilie 1527 ), urmat ca fost episcop coadjutor de Ösel-Wiek (? – 19 martie 1515 )
Georg von Tiesenhausen (20 mai 1527 – decedat 2 octombrie 1530 ), anterior episcop de Reval (Estonia) (21 iulie 1525 – 12 octombrie 1530 )
Reinhold von Buxhoeveden (d ) (3 iulie 1532 – pensionat înainte de 13 iulie 1541 ), decedat în 1557
Johannes al V-lea von Münchhausen (9 ianuarie 1542 – 1560 când a vândut scaunul)
Magnus de Livonia ([rinț al Danemarcei și duce de Holstein (d ) ), 1560–1572 (episcop protestant , a murit în 1583)
Bibliografie
Pius Bonifacius Gams, Series episcoporum Ecclesiae Catholicae , Leipzig 1931, p. 297
Konrad Eubel, Hierarchia Catholica Medii Aevi , vol. 1, p. 379; vol. 2, p. 207; vol. 3, p. 264
Ernst Friedrich Mooyer, Verzeichnisse der deutschen Bischöfe seit dem Jahr 800 nach Chr. Geb. , Minden 1854, p. 75