580.000 militari 3.640 piese de artilerie 520 tancuri și tunuri de asalt 1.420 aeronave 80 nave
Germani: 125.000 militari[4] Negermani: 200.000 (cetnici, Garda Națională Sârbă și alții)[5] 2.100 piese de artilerie 125 tancuri și tunuri de asalt 350 aeronave 70 nave
Pierderi
Armata Sovietică: 4.350 de morți sau dispăruți 14.488 de răniți sau bolnavi 18.838 (cu totul)[6][7]
Eliberarea Belgradului, numită și Ofensiva Belgradului, (în sârbăБеоградска операција, în sârbocroatăBeogradska ofenziva, în rusăБелградская операция) a fost o operațiune militară efectuată între 14 septembrie și 24 noiembrie1944,[12] care a avut ca efect eliberarea Belgradului de sub ocupația Wehrmacht-ului german printr-o manevră comună a partizanilor iugoslavi și a Armatei Roșii sovietice. Ambele forțe ale Aliaților au desfășurat operațiuni separate, dar coordonate, prin care au reușit să-i alunge pe germani din zona Belgradului.[13]
Grupul de Armate E al Wehrmacht-ului (corpurile Schneckenburger și Stern), care includea și trupele sârbe din coloana a cincea, cetnicii și Garda Națională Sârbă,[3] a fost atacat dinspre vest de Corpul 1 Armată al partizanilor iugoslavi și dinspre nord de Frontul 3 Ucrainean (care includea, de asemenea, Armata 2 Bulgară)[14] și de elemente din Frontul 2 Ucrainean.[15] Obiectivul ofensivei Aliaților a fost distrugerea forțelor militare ale Grupului de Armate E din regiunea Suva Planina și ale celor ale Grupului de Armate F, de la est de râul Velika Morava, și, în final, eliberarea Belgradului.
Un obiectiv secundar al ofensivei a fost tăierea liniei de retragere a Grupului german de armată E din Grecia, Albania și regiunile sudice ale Iugoslaviei prin Belgrad către Ungaria, inclusiv pe calea ferată Salonic-Belgrad. Operațiunea a avut ca efect eliberarea unei mari părți a Serbiei și începerea retragerii definitive a germanilor din Balcani.[16]
Tito (așezat) și Ivan Ribar, în timpul Bătăliei de pe Sutjeska din iunie 1943. Rezistența partizanilor în apropierea râului Sutjeska a marcat un punct de cotitură pe Frontul Iugoslav.[17]
Curând au apărut în Iugoslavia mai multe mișcări de rezistență în fața ocupației, iar partizanii și cetnicii și-au asumat conducerea luptei împotriva Armatei Germane pe care au desfășurat-o inițial prin ambuscade și apoi prin provocarea unui război de gherilă.[19] La sfârșitul anului 1942cetnicii (monarhiștii care beneficiau de sprijinul regelui Petru al II-lea) au pierdut susținerea aliaților din cauza intereselor neclare și a apropierii de naziști.
În 1943Frontul Iugoslav devenise deja un focar major al rezistenței antigermane, iar Armata de Partizani, aflată sub comanda lui Iosip Broz Tito, obținuse succese importante în bătăliile de la Neretva și Sutjeska.[17] În toamna anului 1943 partizanii aveau o armată de aproximativ 300.000 de voluntari, organizată în 27 de divizii, și controlau mai mult de jumătate din teritoriul fostului Regat al Iugoslaviei.[20]
Unul dintre acordurile semnate de Stalin, Roosevelt și Churchill (conducătorii marilor puteri aliate) la Conferința de la Teheran de la sfârșitul anului 1943 prevedea cooperarea aliaților cu partizanii „în cea mai mare măsură posibilă în aprovizionarea cu materiale de război și în operațiunile de comando”.[20]
La începutul lunii septembrie 1944 două grupuri ale Armatei Germane erau dislocate în Balcani (Iugoslavia, Grecia și Albania): Grupul de armată E (zona de operații din sud) și Grupul de armată F (zona de operații din nord).[3] Ca urmare a înfrângerii armatelor germane în A Doua Ofensivă Iași-Chișinău (după ce România și Bulgaria au trecut în tabăra opusă) și a avansării trupelor Armatei Roșii în Balcani, Grupul de armată E a primit ordin să se retragă spre Ungaria.
În urma Loviturii de stat din Bulgaria din 9 septembrie 1944, regimul monarhicfascist al Regatului Bulgariei a fost răsturnat de la putere și înlocuit cu un guvern al Frontului Patriotic condus de Kimon Gheorghiev. Odată ce noul guvern a ajuns la putere, Bulgaria a semnat armistițiul cu Aliații și a declarat război Germaniei Naziste.[21] Acest fapt s-a dovedit a fi foarte important pentru evoluția frontului.[22]
La sfârșitul lunii septembrie, Frontul 3 Ucrainean al Armatei Roșii, sub comanda mareșalului Fiodor Tolbuhin, s-a concentrat la granița Bulgariei cu Iugoslavia ocupată. Armata 57 Sovietică era staționată în zona Vidin a Bulgariei, în timp ce Armata 2 Bulgară (comandată de generalul Kiril Stancev și aflată sub comanda operațională a Frontului 3 Ucrainean)[22][n. 1] a fost trimisă către sud, spre linia de cale ferată de la Niš și intersecția frontierelor Bulgariei, Iugoslaviei și Greciei. Aceste mișcări de trupe au facilitat deplasarea Armatei 1 Partizani Iugoslavi pe teritoriul iugoslav pentru a sprijini operațiunile militare ale corpurilor 13 și 14, colaborând la eliberarea orașului Niš și sprijinind apoi înaintarea către Belgrad a Armatei 57 Sovietice. Armata 46 Sovietică din cadrul Frontului 2 Ucrainean a fost desfășurată în zona râului Teregova din România, pentru a întrerupe legătura feroviară între Belgrad și Ungaria la nord de orașul Vârșeț.
Operațiunile militare anterioare au fost realizate prin coordonarea între sovietici și comandantul șef al partizanilor iugoslavi, mareșalul Tito. Comandantul militar iugoslav a ajuns în România, care trecuse de partea Aliaților, pe 21 septembrie, iar de acolo a zburat la Moscova, unde s-a întâlnit cu Stalin.[20] Întâlnirea a fost un succes, iar cei doi lideri ai Aliaților au ajuns la un acord cu privire la participarea trupelor bulgare la operațiunile militare care urmau să se desfășoare pe teritoriul iugoslav. În timpul acestei întâlniri, Tito le-a acordat sovieticilor permisiunea de a se stabili în nord-vestul țării pentru a-și continua acțiunile militare împotriva Germaniei Naziste, cu obligația de a pleca de acolo după încheierea operațiunilor.[20]
Desfășurare
Harta operațiunilor ofensive (septembrie-noiembrie 1944). Principalul obiectiv al mișcărilor sovietice (roșu) a fost să asigure eliberarea orașului Belgrad și înaintarea ulterioară către Budapesta, în timp ce forțele bulgare (verde) au căutat să taie căile de retragere ale germanilor din Grecia și să faciliteze înaintarea partizanilor dinspre sud. Partizanii (albastru), cu manevre din diferite părți ale țării, au finalizat operațiunea, inițiind eliberarea restului teritoriului iugoslav.
Înaintea începerii operațiunilor terestre, Armata Aeriană Sovietică 17 din cadrul Frontului 3 Ucrainean a primit ordin să împiedice retragerea trupelor germane din Grecia și din regiunile sudice ale Iugoslaviei. În acest scop, ea a efectuat în perioada 15-21 septembrie mai multe atacuri aeriene împotriva podurilor feroviare și a altor obiective importante din Niš, Skopje și Kruševo.[23]
Operațiunile au început pe flancul sudic al Frontului, cu ofensiva Armatei 2 Bulgare în zona Leskovac-Niš, care s-a confruntat aproape imediat cu Divizia SS Vânători de Munte „Prinz Eugen”, obligând-o să se retragă.[24] Două zile mai târziu, Armata 1 Partizani a învins o forță combinată formată din cetnici sârbi și membri ai Gărzilor Naționale Sârbe și a ocupat localitatea Vlasotince.[24] Folosind brigada sa blindată ca vârf de lance, armata bulgară a ocupat la 8 octombrie pozițiile germane de la Bela Palanka, întâlnindu-se cu partizanii la Vlasotince două zile mai târziu. La 12 octombrie, Brigada Blindată Bulgară a reușit, cu sprijinul Brigăzii 15 a Diviziei 47 Partizani, să ocupe orașul Leskovac și a trimis un batalion de recunoaștere să traverseze Morava și să execute o misiune de explorare spre Niș.[24] Obiectivul acestei operațiuni nu a fost atât să urmărească rămășițele Diviziei „Prinz Eugen” care se retrăgea în direcția nord-vest, ci să înceapă eliberarea provinciei Kosovo,[24] prin care urma să se taie calea de retragere către nord a Grupului de Armate E, care era staționat în Grecia. Pe 17 octombrie principalele unități ale Armatei Bulgare au ajuns la Kuršumlija și și-au continuat deplasarea către Kuršumlijska Banja. Pe 5 noiembrie, după ce a reușit să ocupe pasul Prepolac cu pierderi grele, Brigada Blindată Bulgară a capturat orașul Podujevo, dar nu a putut ajunge la Priština decât în ziua de 21 noiembrie.[25]
Armata 57 Sovietică și-a început atacul pe 28 septembrie în regiunea Vidin din Bulgaria, îndreptându-se în direcția Belgradului.[26] Divizia 64 Infanterie a avansat pe la sud de Vidin pentru a traversa râul Velika Morava la Paraćin, în timp ce Divizia 68 a înaintat în același scop către Mladenovac, alăturându-se Corpului 14 Partizani. Studiile istorice referitoare la această operațiune evidențiază faptul că generalul sovietic Vladimir Jdanov a fost surprins de forța militară a contingentului iugoslav, nefiind bine informat cu privire la mărimea acestuia.[27] Această unire a unităților militare s-a dovedit benefică pentru interesele aliaților, prin combinarea forței artileriei sovietice cu forța trupelor de infanterie a partizanilor iugoslavi, care cunoșteau teritoriul pe care urmau să înainteze.[27]
Divizia 75 a înaintat spre Turnu Severin (România), acoperind flancul nordic al armatei care înainta spre Požarevac. Armata 57 Sovietică a fost susținută de Flotila Militară a Dunării, care a operat de-a lungul Dunării pe flancul nordic al frontului, asigurând transportul fluvial de trupe și echipament militar. Corpul 14 Partizani (cu sprijinul Armatei 17 Aeriene a Uniunii Sovietice) a străpuns, în urma unor lupte intense, apărarea inamică în munții din estul Serbiei. La 8 octombrie iugoslavii au înaintat spre Velika Morava, capturând două capete de pod la Velika Plana și Smederevska Palanka,[28] unde a pătruns pe 4 octombrie Corpul 4 Mecanizat al Armatei Roșii, care fusese transferat din sud-estul Bulgariei pentru a participa dinspre sud la ofensiva către Belgrad.[29] Între timp, ofensiva a fost continuată de partizanii din Divizia 1 Proletari și Divizia 12 Slavonia, care a capturat capetele de pod peste râul Sava, la vest de Belgrad.
În flancul nordic al ofensivei, Frontul 2 Ucrainean a acoperit Armata 57 Sovietică în încercarea ei de a încercui pozițiile defensive ale germanilor de la nord de Belgrad, tăindu-le liniile de aprovizionare pe calea ferată și de-a lungul Tisei. Sprijinit de Armata 5 Aeriană, Corpul 10 Infanterie a traversat râurile Timiș și Tisa, la nord de Pančevo, pentru a controla calea ferată Belgrad-Novi Sad. Mai la nord, Corpul 31 Infanterie al Armatei Roșii a înaintat spre Petrovgrad, iar Corpul 37 a traversat Tisa pentru a controla tronsonul feroviar dintre Novi Sad și Subotica, pregătind Ofensiva către Budapesta.[30]
Asaltul asupra Belgradului
La sfârșitul lunii septembrie, Armata 2 Panzer staționată în zonă, neputând iniția un contraatac, și-a retras unitățile spre vest, îndreptându-se spre Croația. Pe 27 septembrie 1944 mareșalul von Weichs a ordonat participarea tuturor locuitorilor la construcția fortificațiilor. Cu toate acestea, aflat în pericolul de a fi încercuit, el a mutat postul de comandă în partea de nord-vest a orașului[3] și ulterior la Vukovar, în Croația ocupată.[28]
Pe 4 octombrie, atunci când Armata Roșie și partizanii au ajuns în apropierea Belgradului, Guvernul Salvării Naționale a fost dizolvat, iar pe 6 octombriegeneralul Nedić a fugit la Kitzbühel, în Austria ocupată, unde a primit protecție.[31] Apărarea orașului a fost abandonată forțelor de ocupație germane. În cursul Proceselor de la Nürnberg s-a dovedit că militarii germani au primit ordinul să înceapă distrugerea sistematică a orașului și masacrarea unui număr cât mai mare de locuitori, dar înaintarea rapidă a partizanilor și sovieticilor a împiedicat punerea în aplicare a planului.[32]
Corpul 4 Gardă Mecanizată al Armatei Roșii și Corpul 12 Partizani au străpuns rezistența inamică la sud de Belgrad pe 12 octombrie și s-au apropiat de oraș pe 14 octombrie.[33] Iugoslavii au înaintat pe șoseaua către Belgrad, la sud de râul Sava, în timp ce Armata Roșie a pătruns prin marginea nordică a capitalei sârbe. Au avut loc lupte urbane grele pentru alungarea germanilor care se baricadaseră în principalele clădiri ale orașului. Principalul bastion al rezistenței a fost fortăreața Kalemegdan, care s-a predat după confruntări sângeroase.[34] Asaltul final asupra orașului a fost întârziat din cauza dizlocării unor forțe aliate pentru a înfrânge rezistența câtorva mii de militari inamici, care se aflau izolați între Belgrad și Semendria (spre sud-est). La 20 octombrie 1944 Belgradul a fost complet eliberat de forțele comune iugoslave și sovietice.[34]
Capitularea Belgradului a adus cu ea o serie de evenimente care au precipitat retragerea forțelor militare germane din Balcani.
Corpul 13 Partizani, în colaborare cu Armata 2 Bulgară,[n. 2] a înaintat dinspre sud-est. Cele două unități au participat la operațiunile militare din zona orașelor Niș și Leskovac și au tăiat principala cale de evacuare a Grupului E al Armatei Germane, de-a lungul râurilor Velika Morava și Južna Morava. Grupul de Armate E a fost nevoit atunci să se retragă prin munții din Muntenegru și Bosnia[35] și nu a putut să întărească forțele militare germane din Ungaria. La rândul său, unitățile Frontului 3 Ucrainean au intrat în Kraljevo și în cele din urmă au ocupat o porțiune a șoselei Salonic-Belgrad. Unitățile de partizani, împreună cu Corpul 10 Infanterie sovietic (Frontul 2 Ucrainean), au trecut Dunărea și au dezvoltat o ofensivă majoră dinspre nord-est împotriva ultimelor poziții ale Wehrmacht-ului din Belgrad. Au fost eliberate teritoriile de pe malul stâng al Tisei și al Dunării, precum și orașele Pančevo și Novi Sad.[36]
Grupurile de Armate E și F s-au îndreptat apoi spre nord-vest, păstrând o cale secundară deschisă pentru evacuarea ultimelor forțe militare germane din Macedonia, Albania și Muntenegru.[3] Ultimele unități ale Wehrmachtului din Balcani au început retragerea finală.
După Ofensiva de la Belgrad, partizanii au continuat eliberarea Iugoslaviei, iar până la sfârșitul anului jumătatea sudică a țării (Serbia, Macedonia, Muntenegru și Dalmația) a fost complet eliberată.[20] În aprilie 1945 a avut loc eliberarea orașului Sarajevo,[37] iar în luna următoare au fost eliberate Croația și Slovenia.[38]
Comemorări
Președintele sârbBoris Tadić (în spate) și președintele rusDmitri Medvedev îi salută pe veteranii sârbi ai celui de-al Doilea Război Mondial, lângă Monumentul Eliberatorilor Belgradului și Monumentul Soldaților Sovietici. Fotografie făcută la 20 octombrie2009, cu ocazia aniversării a 64 de ani de la eliberare.[39]
Eliberarea Belgradului reprezintă un eveniment de o importanță deosebită în istoria orașului, fiind rememorat prin numeroase monumente și defilări publice. În fiecare an, la data de 20 octombrie, are loc o comemorare a acestui eveniment în capitala Serbiei. O delegație a veteranilor sovietici, care călătoreau la Belgrad pentru a sărbători cei 20 de ani trecuți de la eliberarea orașului, au murit într-un accident de avion care a avut loc pe 19 octombrie1964 pe Muntele Avala. Printre cei morți în acel accident s-au numărat Vladimir Jdanov, un general al Armatei Roșii care a participat la eliberarea Belgradului, și Serghei Biriuzov, șeful Marelui Stat Major al Armatei Sovietice.[40] Pe locul impactului a fost înălțat Monumentul veteranilor de război sovietici, realizat de sculptorul sârb Jovan Kratohvil.[40]
După război, unele străzi ale Belgradului au primit numele unor ofițeri și soldați sovietici care au participat la eliberarea orașului, dar după destrămarea Iugoslaviei, aceste nume au fost eliminate din nomenclatorul belgrădean. În 2010, cu ocazia aniversării a 65 de ani de la eliberare, autoritățile municipale au promis că vor restabili numele modificate în anii 1990.[34]
La rândul său, Prezidiul Sovietului Suprem al URSS a instituit prin decret la 19 iunie1945 Medalia pentru Eliberarea Belgradului, decorație care a fost acordată unui număr de aproape 70.000 de membri ai Armatei Sovietice care au participat la această operațiune militară.[41] În 1994, Banca Centrală a Rusiei a emis monede comemorative în amintirea acestui eveniment.[42]
Forțele Aliate
Componența forțelor aliate care au participat la Eliberarea Belgradului a fost următoarea:[43]
Uniunea Sovietică
Medalia „Pentru eliberarea Belgradului” a fost acordată la aproximativ 70.000 de persoane: militari ai Armatei Sovietice, ai Marinei Sovietice, ai Ministerului de Interne (MVD) și membri ai Comitetului pentru Securitatea Statului (KGB) care au participat la eliberarea Belgradului.
^Această armată includea Brigada Blindată Bulgară, echipată și antrenată anterior de Wehrmacht.
^Componența Armatei 2 Bulgare era următoarea: Brigada Blindată Bulgară, Divizia 8 Infanterie, Divizia 4 Infanterie, Divizia 6 Infanterie, Divizia 12 Infanterie, unități componente ale diviziilor de infanterie 24 și 26 și Detașamentul 1 Asalt. Grechko, A.A., (ed.), Liberation Mission of the Soviet Armed Forces in the Second World War, Progress Publishers, Moscova, 1975, pp. 166-208.
^Tomasevich, Jozo (2001). War and Revolution in Yugoslavia, 1941-1945: Occupation and Collaboration. 2. San Francisco: Stanford University Press. ISBN 0-8047-3615-4. pp. 222-228.
^M. M. Minasjan, M. L. Altgowsen (). Die Geschichte des Großen Vaterländischen Krieges der Sowjetunion. Deutscher Militärverlag.Mentenanță CS1: Utilizează parametrul autori (link) , p. 478
^Max Hastings (). The Second World War: A World in Flames. Osprey Publishing. ISBN978-18-417-6830-4., p. 224
^Dupuy, Ernest R.; Dupuy, Trevor N. (). The encyclopedia of Military History from 3500 B.C. to the present. Harper & Row. ISBN978-00-618-1235-4.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link) , p. 1116
^Mitrovski, Boro; Glišić, Venceslav; Ristovski, Tomo (). The Bulgarian Army in Yugoslavia 1941-1945. Medunarodna politika.Mentenanță CS1: Nume multiple: lista autorilor (link) , pp. 215-256
^http://www.soldat.ru/spravka/freedom/12-yugoslavia.html Dudarenko, M.L., Perechnev, Yu.G., Yeliseev, V.T., et.el., Reference guide „Liberation of cities”: reference for liberation of cities during the period of the Great Patriotic War 1941–1945, Moscow, 1985 (Дударенко, М.Л., Перечнев, Ю.Г., Елисеев, В.Т. и др., сост. Справочник «Освобождение городов: Справочник по освобождению городов в период Великой Отечественной войны 1941–1945»)
Bibliografie
Biryuzov, Sergeĭ Semenovich; Hamović, Rade (). BEOGRADSKA OPERACIJA. Beograd: Vojni istoriski institut Jugoslovenske narodne armije.
Glantz, David, 1986 Art of War symposium, From the Vistula to the Oder: Soviet Offensive Operations – October 1944 – March 1945, A transcript of Proceedings, Center for Land Warfare, US Army War College, 19–23 May 1986
Glantz, David M. & House, Jonathan (1995), When Titans Clashed: How the Red Army Stopped Hitler, Lawrence, Kansas: University Press of Kansas, ISBN: 0-7006-0899-0.
Ziemke, Earl F. (). Stalingrad to Berlin: The German Defeat in the East. Government Printing Office. ISBN978-01-600-1962-3.
Lectură suplimentară
Dudarenko, M.L., Perechnev, Yu.G., Yeliseev, V.T., et.el., Reference guide „Liberation of cities”: reference for liberation of cities during the period of the Great Patriotic War 1941–1945, Moscova, 1985
Dupuy, Ernest R. și Dupuy, Trevor N., The encyclopedia of Military History from 3500 B.C. to the present (revised edition), Jane's Publishing Company, London, 1980
Untuk terminal bus di Kepanjen, lihat Terminal Talangagung. Terminal Gayatri (GYT)Terminal Penumpang Tipe AGerbang Keluar Terminal GayatriLokasiJalan Yos Sudarso Nomor 117 Karangwaru, Desa Kutoanyar, Kecamatan Tulungagung, Kabupaten Tulungagung, Provinsi Jawa Timur, Kodepos 66215 IndonesiaKoordinat8°04′24″S 111°53′50″E / 8.073195°S 111.897263°E / -8.073195; 111.897263Koordinat: 8°04′24″S 111°53′50″E / 8.073195°S 111.897263°E...
En physique, et plus particulièrement en thermodynamique, l’équation d'état de van der Waals est une équation d'état des fluides réels proposée par le physicien Johannes Diderik van der Waals en 1873[1],[2]. Elle lui valut le prix Nobel de physique en 1910 « pour ses travaux sur l'équation d'état des gaz et des liquides[3]. » La contribution fondamentale de van der Waals fut de modifier la loi des gaz parfaits en introduisant phénoménologiquement la taille finie des mol
Ellen Streidt Data i miejsce urodzenia 27 lipca 1952 Wittstock/Dosse Dorobek medalowy Reprezentacja NRD Igrzyska olimpijskie złoto Montreal 1976 lekkoatletykasztafeta 4 x 400 m brąz Montreal 1976 lekkoatletykabieg na 400 m Mistrzostwa Europy brąz Helsinki 1971 sztafeta 4 × 400 m złoto Rzym 1974 sztafeta 4 × 400 m Ellen Streidt (z domu Strophal, ur. 27 lipca 1952 w Wittstock/Dosse) – wschodnioniemiecka lekkoatletka specjalizująca się w biegach sprinterskich, dwuk...
У Вікіпедії є статті про інші значення цього терміна: Нуньєс. Фернан-НуньєсFernán-Núñez Герб {{{official_name}}}ГербПрапорМуніципалітетКраїна ІспаніяАвтономна спільнота АндалусіяПровінція КордоваКоординати 37°40′01″ пн. ш. 4°43′01″ зх. д. / 37.667° пн. ш. 4.717°
Sede central de Ferrocarriles en Samara Los Ferrocarriles de Kuybyshevskaya (KZhD) (Куйбышевская железная дорога en ruso, transl.: Kuybyshevskaya zheleznaya doroga) es la red férrea subsidiaria de Ferrocarriles Rusos que dan servicio a las repúblicas autónomas de Tartaristán, Baskortostán, Mordovia y los óblast de Riazán, Penza, Tambov, Uliánovsk, Samara, Oremburgo y Cheliábinsk.[1] La sede central se encuentra en Samara y la red ferroviaria tiene una...
Southeast Alaska has an unusual climate that allows a large number of edible plant and edible mushroom species to grow. The area consists primarily of the Tongass National Forest, which is a temperate rainforest. This rainforest has plenty of precipitation and the temperature remains relatively constant, therefore many plant and fungi species flourish there. On a geological time scale, fairly recently during the Little Ice Age, glaciers were abundant in Southeast Alaska. The ice age's last ma...
Claressa ShieldsShields dengan medali emas Olimpiade-nya pada 2012LahirClaressa Maria Shields[1]17 Maret 1995 (umur 28)Flint, Michigan, ASNama LainT-RexTempat TinggalFlint, Michigan, ASKebangsaanAmerikaTinggi5 ft 10 in[2]Divisi Kelas menengah Kelas menengah super Jangkauan68 inPendirianOrthodoxPelatihJason CrutchfieldTahun Aktif2016–sekarangProfessional boxing recordJumlah5Menang5K.O.2Kalah0 Informasi lain Rekam medali Permainan Olimpiade 2012 London Kelas menengah 2016...
Koordinat: 6°11′51.8″S 106°51′03.6″E / 6.197722°S 106.851000°E / -6.197722; 106.851000 Artikel ini membutuhkan rujukan tambahan agar kualitasnya dapat dipastikan. Mohon bantu kami mengembangkan artikel ini dengan cara menambahkan rujukan ke sumber tepercaya. Pernyataan tak bersumber bisa saja dipertentangkan dan dihapus.Cari sumber: SMA Negeri 68 Jakarta – berita · surat kabar · buku · cendekiawan · JSTOR SMA Negeri ...
1968 novel by Marguerite Yourcenar This article has multiple issues. Please help improve it or discuss these issues on the talk page. (Learn how and when to remove these template messages) This article needs additional citations for verification. Please help improve this article by adding citations to reliable sources. Unsourced material may be challenged and removed.Find sources: The Abyss Yourcenar novel – news · newspapers · books · scholar · J...
Berikut merupakan daftar 163 komune di département Alpes-Maritimes, di Prancis. (CAP) Communauté d'agglomération du Moyen Pays Provençal, dibentuk tahun 2002. (CAR) Communauté d'agglomération de la Riviera Française, dibentuk tahun 2002. (CAN) Communauté d'agglomération de Nice-Côte d'Azur, dibentuk tahun 2002. (CAS) Communauté d'agglomération de Sophia Antipolis, dibentuk tahun 2002. Kode INSEE Kode pos Komune 06001 06910 Aiglun 06002 06910 Amirat 06003 06750 Andon 06004 06160 An...
هذه المقالة بحاجة لصندوق معلومات. فضلًا ساعد في تحسين هذه المقالة بإضافة صندوق معلومات مخصص إليها. يفتقر محتوى هذه المقالة إلى الاستشهاد بمصادر. فضلاً، ساهم في تطوير هذه المقالة من خلال إضافة مصادر موثوق بها. أي معلومات غير موثقة يمكن التشكيك بها وإزالتها. (يناير 2022) الرابط...
Men's national association football team representing Chile This article is about the men's team. For the women's team, see Chile women's national football team. ChileNickname(s)La Roja (The Red One)AssociationFederación de Fútbol de Chile (FFCh)ConfederationCONMEBOL (South America)Head coachNicolás Córdova (interim)CaptainGary MedelMost capsGary Medel (161)Top scorerAlexis Sánchez (51)Home stadiumEstadio Nacional Julio Martínez PrádanosFIFA codeCHI First colours Second colours FIFA ra...
Marvel Comics imprint Marvel Comics 2Parent companyMarvel ComicsFounded1998Defunct2011Country of originUnited StatesOfficial websitewww.marvel.com Marvel Comics 2 is an imprint from Marvel Comics whose comic books depict an alternative future timeline for the Marvel Universe. The imprint was spun off from the events of What If? #105 (February 1998), which was the first appearance of the character Spider-Girl, Spider-Man's daughter from an alternative future. This Earth has been designated as ...
Superpuchar EstoniiEesti jalgpalli superkarikas Państwo Estonia Dyscyplina piłka nożna Organizator rozgrywek EJL Data założenia 1996 Rozgrywki Liczba drużyn 2 Zwycięzcy Pierwszy zwycięzca Tallinna Sadam (1996) Obecny zwycięzca Tallinna FCI Levadia (2022) Najwięcej zwycięstw Flora Tallinn (11) Superpuchar Estonii w piłce nożnej (est. Eesti jalgpalli superkarikas) – trofeum przyznawane zwycięskiej drużynie meczu rozgrywanego pomiędzy aktualnym Mistrzem Estonii oraz ...
Flag designed to represent all of Korea See also: Flags of Korea Korean UnificationProportion2:3Adopted1991; 32 years ago (1991)DesignA white background with the Korean Peninsula on it in blue Korean Unification FlagNorth Korean nameChosŏn'gŭl통일기, 조선반도기Hancha統一旗, 朝鮮半島旗TranscriptionsRevised RomanizationTong(-)ilgi or JoseonbandogiMcCune–ReischauerT'ong'ilgi or ChosŏnbandogiSouth Korean nameHangul통일기, 한반도기Hanja統一旗, 韓...
Questa voce sull'argomento calciatori belgi è solo un abbozzo. Contribuisci a migliorarla secondo le convenzioni di Wikipedia. Segui i suggerimenti del progetto di riferimento. Julien Cools Cools, capitano del Belgio, esulta dopo la sua rete alla Spagna nella fase finale di Euro 1980. Nazionalità Belgio Calcio Ruolo Centrocampista Termine carriera 1986 Carriera Squadre di club1 1969-1973 Beringen102 (7)1973-1979 Club Bruges201 (34)1979-1981 Beerschot59 (7)1981-1983...
Zaamin National park in Uzbekistan Zaamin National Park (Uzbek: Zomin togʻ-oʻrmon davlat qoʻriqxonasi) in Jizzakh Regionis the oldest nature reserve in Uzbekistan. It was created in 1926 as the Guralash Nature Preserve, and is located on the northern side of the Turkestan Range. The Zaamin National Park is frequently referred to as the Switzerland of Uzbekistan because of its lush surroundings and beauty.Zaamin National ParkIUCN category II (national park)Map of UzbekistanLocationJizzakh R...
Larry Mathews in una foto del 1961 Larry Mathews (Burbank, 15 agosto 1955) è un attore statunitense, noto come attore bambino per la sua partecipazione nel cast principale della serie televisiva The Dick Van Dyke Show (1961-66). Indice 1 Biografia 2 Riconoscimenti 3 Filmografia 3.1 Televisione 3.2 Cinema 4 Note 5 Bibliografia 6 Altri progetti 7 Collegamenti esterni Biografia Larry Mazzeo nasce a Burbank (contea di Los Angeles) nel 1955. Accreditato come Larry Mathews nel 1961 viene scelto pe...
.svg){kind=small}
