Harrow School[*][[Harrow School (school in Harrow, UK)|]] Royal Military College, Sandhurst[*][[Royal Military College, Sandhurst (British Army military academy)|]] St George's School, Ascot[*][[St George's School, Ascot (independent boarding and day school in Ascot, Berkshire, England)|]] Stoke Brunswick School[*][[Stoke Brunswick School (other independent school in East Grinstead, West Sussex, England)|]]
Fiind în prim planul politicii britanice pentru cincizeci de ani, a deținut mai multe funcții politice și ministeriale. Înainte de Primul Război Mondial, a îndeplinit funcțiile de Președinte al Comisiei de Comerț, Ministru al Afacerilor interne și Prim Lord al Amiralității în cabinetul liberal al lui Asquith. A continuat în poziția de Prim Lord al Amiralității până la Campania Gallipoli. A luptat puțin pe Frontul de vest, la comanda celui de-al 6-lea batalion al Infanteriei. S-a întors în guvern ca Ministru al Munițiilor, secretar de stat pentru război și secretar de stat al aviației. După război, Churchill a fost din nou numit ministru de finanțe între anii 1924–1929 în guvernul conservator al lui Baldwin, luând în anul 1925 decizia ca lira sterlină să redevină convertibilă în aur, la fel cum era după război, care a pus o presiune deflaționistă pe economia Marii Britanii.
În anii '30, Churchill a avertizat parlamentul de pericolul reprezentat de Germania Nazistă și campania sa de reînarmare. La izbucnirea celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost numit din nou Prim Lord al Amiralității. După demisia lui Neville Chamberlain la data de 10 mai 1940, Churchill a devenit prim-ministru. Refuzul constant de a accepta înfrângerea, predarea, sau un compromis pentru pace a ajutat Marea Britanie în prima parte a războiului când Marea Britanie era singura țară activ implicată împotriva lui Hitler. Churchill este cunoscut pentru discursurile și emisiunile radiofonice despre război. A condus Marea Britanie ca prim-ministru până la asigurarea victoriei împotriva Germaniei Naziste.
După ce Partidul Conservator a pierdut alegerile din 1945, a devenit Lider al opoziției. În 1951, a devenit din nou prim-ministru, până în 1955. După moartea sa, Regina Elizabeta a II-a i-a acordat onoarea unei „înmormântări de stat”, fastuoase, la care s-au adunat cei mai mulți oameni politici din istorie.[18] Numit Cel mai mare britanic din toate timpurile într-un sondaj din 2002, Churchill este considerat una dintre cei mai influente personalități din istoria Marii Britanii.
De la vârsta de doi ani până la șase ani a trăit în Dublin, unde bunicul său a fost guvernator și l-a angajat pe tatăl lui Churchill ca secretar. Fratele lui Churchill, John Strange Spencer-Churchill, s-a născut în această perioadă în Irlanda. Probabil că tânărul Winston și-a dezvoltat pasiunea pentru armată urmărind multele parade aprobate de Oficiul Vice Regal (acum Áras an Uachtaráin, reședința oficială a Președintelui Irlandei.[22][23]
Prima întâlnire cu educația a avut-o la Dublin, unde o educatoare a încercat să-l învețe să citească, să scrie și să socotească (prima sa carte se numea „Citind fără lacrimi”). Văzându-și rar părinții, Churchill a devenit foarte apropiat de dădaca sa, 'Doamna' Elizabeth Anne Everest, pe care o striga 'Old Woom'. I-a fost sfătuitoare, asistentă și înlocuitoare de mamă.[24] Au petrecut multe ore jucându-se în Parcul Phoenix.[25][26]
Independent și rebel din fire, Churchill nu se descurca prea bine la școală, motiv pentru care era pedepsit. A fost educat la trei școli independente: St. George's School, Ascot, Berkshire; Școala Brunswick School din Hove, aproape de Brighton (școala a fost redenumită de atunci în Stoke Brunswick School și mutată în Ashurst Wood în West Sussex); și la Harrow School începând cu 17 aprilie 1888. După câteva săptămâni de la înscrierea la Harrow, Churchill s-a alăturat Corpului armat Harrow.[27] Avea note mari la engleză și istorie, și era campionul școlii la scrimă.
Era rar vizitat de mama sa, căreia îi trimitea scrisori rugând-i ori să vină ea la școală ori să-l lase să vină acasă. Era distant față de tatăl său; odată a remarcat că rar au vorbit unul cu celălalt.[28] Tatăl său a murit la data de 24 ianuarie 1895, la vârsta de 45 de ani, lăsându-i lui Churchill convingerea că va muri la fel de tânăr și va trebui repede să-și pună amprenta asupra lumii.[29]
Impedimentul în vorbire
Mulți autori din anii '20 și '30, înainte ca înregistrarea audio să devină o obișnuință, menționau că Churchill se bâlbâia
des, fiind și sâsâit. Churchill descriindu-se el însuși ca având un „impediment în vorbire” pe care încerca să-l depășească. Purta o proteză special proiectată pentru a-l ajuta să-și depășească impedimentul (pietricelele lui Demosthenes).[30] După mulți ani de discursuri publice pregătite cu grijă nu doar pentru a inspira, dar și pentru a evita ezitările, a declarat în final că „Impedimentul meu nu mai reprezintă un obstacol”.[31]
Totuși, Centrul Churchill neagă categoric faptul că Churchill ar fi fost un bâlbâit, confirmând că ar fi avut dificultăți în pronunțarea literei S.[32] ca și tatăl său.[33]
Căsnicia și copiii
Tânărul Winston Churchill și logodnica sa Clementine Hozier cu puțin timp înainte de căsătoria lor în 1908
Primul lor copil, Diana, s-a născut în Londra pe data de 11 iulie 1909. După naștere, Clementine s-a mutat în Sussex pentru a se recupera, în timp ce Diana a stat în Londa cu dădaca sa.[39] Pe 28 mai 1911, al doilea lor copil, Randolph, s-a născut în casa din 33 Eccleston Square.[40]
Al treilea copil, Sarah, s-a născut pe 7 octombrie 1914 la Admiralty House. Clementine era îngrijorată în această perioadă deoarece Winston a fost trimis în Antwerp de guvern pentru a „întări rezistența unui oraș asediat”, după știrile care spuneau că belgienii intenționau să predea orașul.[41]
Al patrulea copil, Marigold Frances Churchill, s-a născut pe 15 noiembrie 1918, la patru zile după sfârșitul Primului Război Mondial.[42] În luna august a anului 1921, copii lui Churchill au fost dați în grija unei bone din Kent pe nume Mlle Rose. Între timp, Clementine călătorea prin Eaton Hall pentru a juca tenis cu Hugh Grosvenor, al Doilea Duce de Westminster și familia sa. Aici Marigold contactează o răceală, care s-a părut că a trecut. Nu a fost așa, răceala ducând la septicemie, care i-a fost fatală, aceasta murind pe data de 23 august 1921 și a fost înmormântată la Cimitirul Kensal Green trei zile mai târziu.[43]
Pe 15 septembrie 1922 s-a născut ultimul copil al lui Churchill, Mary. În aceeași lună, familia Churchill a cumpărat Chartwell, în care Winston a locuit până la moartea sa în 1965.[44][45]
Serviciul militar
Churchill în uniformă militară (1895)
După ce a plecat din Harrow în 1893, Churchill a dat la Colegiul Militar Regal din Sandhurst. A fost nevoit să dea examenul de admitere de trei ori până a intrat. A vrut să intre la secția de cavalerie în locul celei de infanterie pentru că cererile postului erau mai mici și nu i s-ar fi cerut să învețe matematică, obiect care nu îi plăcea. A absolvit cu a opta medie dintr-o clasă de 150 în decembrie 1894,[46] și deși s-ar fi putut transfera într-un regiment de infanterie așa cum și-ar fi dorit tatăl său, alege să rămână în cavalerie și a primit la data de 20 februarie 1895 gradul de Cornet, locotenent cu cel mai mic grad în al Patrulea regiment de cavalerie a Reginei.[27] În 1941, a fost numit colonelul acestui regiment.
Salariul lui Churchill ca locotenent era de 300 de lire, salariu de care nu era mulțumit, fiindcă considera că are nevoie de cel puțin 500 de lire (echivalentul a 25.000 £ în condițiile economiei din 2001) pentru a trăi decent, la fel ca ceilalți ofițeri din regiment. Mama sa îi acorda o alocație de 400 de lire pe an, dar deseori cheltuia mai mult. Conform biografului Roy Jenkins, aceste este unul din motivele pentru care s-a ocupat cu corespondență în timpul războiului.[47] Nu a intenționat să urmeze o carieră militară obișnuită, cea a promovărilor acordate gradat, încercând în schimb să se implice în toate acțiunile militare care se iveau și s-a folosit de influența mamei și a familiei în societatea aristocrată pentru a putea lupta în campaniile în desfășurare. Scrierile sale l-au adus în atenția publicului, și au atras venituri substanțiale. A colaborat cu mai multe ziare londoneze ca si corespondent de război[48] și a scris mai multe cărți despre campaniile la care a participat.
Cuba
În 1895, Churchill a fost trimis în Cuba pentru a observa luptele spaniolilor împotriva gherilelor Cubaneze, fiind și corespondent al Daily Graphic. A intrat în lupta la aniversarea a douăzeci și cinci de ani de viață,[27] fiind prima din cele 50 de lupte la care a participat, iar spaniolii i-au acordat cu prima medalie.[49]:17 Churchill descria Cuba ca fiind „...o insulă mare, bogată și frumoasă...”[50] Acolo a început să fumeze țigări cubaneze, preferatele sale, viciu care va dura pentru tot restul vieții sale.[51] În timpul șederii la New York, a stat la casa lui Bourke Cockran, un admirator al mamei sale. Bourke era un politician american, membru al Camerei Reprezentanților, care l-a influențat pe Churchill atât în oratorie cât și în politică.[52]
Curând a primit vestea că dădaca sa, doamna Everest, era pe moarte. S-a întors în Anglia și a stat cu ea o săptămână până a murit. A notat în jurnal că „ea a fost prietena mea favorită”. În My Early Life a scris: „Ea a fost cea mai dragă și cea mai apropiată prietenă în toți cei douăzeci de ani pe care i-am trăit.”[53]
India
În octombrie 1896, a fost transferat în Bombay, India Britanică. Era considerat unul din cei mai buni jucători de polo din regimentul său, câștigând cu echipa multe meciuri importante din competiții.[54]
Tânărul Winston Churchill în 1900
În 1897, Churchill a încercat să meargă în ambele locuri, și, dacă era necesar, să lupte în Războiul Greco-Turc, dar conflictul s-a terminat înainte ca el să poată ajunge acolo. Pregătindu-se să se întoarcă în Anglia, a auzit că trei brigăzi ale Armatei Britanice vor lupta împotriva unui trib Pashtun la frontiera de nord-vest a Indiei și a cerut permisiunea ofițerului superior de a lua parte.[55] A luptat sub comanda generalului Jeffery, care a fost comandantul celei de-a doua brigăzi care opera în Malakand, în zona de frontieră a Indiei Britanice. Jeffery l-a trimis cu cincisprezece iscoade pentru a explora Valea Mamund. În timpul cercetării, a avut un conflict cu un trib inamic, care a descălecat și a tras. După o oră de trageri de focuri a venit în ajutor brigada a 35-a a Sikhilor, care împreună păreau să câștige, dar au intervenit alte sute de băștinași care i-au forțat să se retragă.[56] Sikhții au rămas prea puțini pentru a continua, așa că comandantul i-a transmis lui Churchill să se odihnească și să-și adăpostească oamenii la loc sigur.
Înainte de a pleca a cerut o hârtie pentru a nu putea fi acuzat de dezertare.[57] A primit-o, semnată rapid, și s-a dus pe deal pentru a avertiza și cealaltă brigadă. Luptele în regiune au mai durat două săptămâni, înainte ca morții să poată fi recuperați. A scris în jurnal: „Nu pot spune dacă a meritat sau nu.”[56][58] O descriere a Siege of Malakand (românăAsediul Malakandului) a fost publicată în decembrie 1900 ca The Story of the Malakand Field Force, pentru care a primit 600 de lire. În timpul acestei campanii a mai scris articole pentru ziarele The Pioneer și The Daily Telegraph.[59] Pentru publicarea acestor povești a primit câte 5 lire pe coloană de la The Daily Telegraph.[60]
Sudan și Oldham
Churchill a fost transferat în Egipt în 1898. A vizitat Luxorul înainte de a se alătura atașamentului militar 21st Lancers care lupta în Sudan sub comanda generalului Herbert Kitchener. În această perioadă a întâlnit doi ofițeri cu care va colabora în Primul Război Mondial: Douglas Haig, pe atunci căpitan și David Beatty, locotenent de canoniera.[61] În Sudan, a participat la Bătălia din Omdurman din septembrie 1898[62] și a fost corespondent de război pentru ziarul Morning Post. În octombrie 1898 s-a întors în Marea Britanie și a început să scrie The River War, operă în două volume, în care a scris despre recucerirea Sudanului. Cartea a fost publicată un an mai târziu. Churchill și-a dat demisia din Armata Britanică la data de 5 mai 1899.
A avut prima oportunitate de a-și începe cariera de parlamentar când a fost invitat de Robert Ascroft să fie al doilea candidat din partea Partidului Conservator în Oldham. Nici unul din cei doi candidați conservatori nu au intrat în Parlament.
Africa de Sud
Pe 12 octombrie 1899 a izbucnit Al Doilea Război al Burilor, avându-i ca combatanți pe Imperiul Britanic și Republicile Burilor. Churchill a fost trimis corespondent de război pentru Morning Post cu un salariu de 250 de lire sterline pe lună. A fost transportat acolo pe aceeași navă cu abia numitul comandant britanic Sir Redvers Buller. După câteva săptămâni în arii expuse a mers într-o expediție într-un tren blindat, care a dus la capturarea și încarcerarea sa într-un lagăr de prizonieri de război în Pretoria. Acțiunile sale din timpul ambuscadei asupra trenului au dus la speculații conform cărora va fi decorat cu Crucea Victoria, cea mai înaltă decorație militară a Imperiului Britanic acordată pentru acte de eroism „în fața dușmanului”, dar nu i-a fost acordată.[27]
A evadat și a călătorit 480 de km de la Lourenço Marques la Portul Delagoa, cu ajutorul unui miner englez.[63] Evadarea l-a făcut un mic erou național. În loc să se întoarcă acasă, a luptat în armata generalului Buller în Asediul din Ladysmith, prin care s-a cucerit Pretoria.[64] Împreună cu vărul său, Duce de Marlborough, au luat-o înaintea trupelor în Pretoria, unde au cerut și primit predarea a 52 de paznici de închisori din zonă.[65]
În 1900, Churchill s-a întors în Anglia la bordul RMS Dunottar Castle, aceeași navă cu care s-a dus în Africa de Sud în urmă cu opt luni.[67] A publicat London to Ladysmith și un al doilea volum cu povestiri din războiul Burilor, Ian Hamilton's March. Churchill a candidat din nou pentru un loc de parlamentar în colegiul Oldham la alegeri legislative din 1900 și a câștigat (în defavoarea colegului conservator Crisp, învins) unul din cele două locuri.[68][69] A susținut mai multe discursuri în Marea Britanie, Statele Unite și Canada, obținând venituri de 5,000 £.[70]
Serviciul teritorial
În 1900, s-a retras din armata normală și în 1902 a intrat în Imperial Yeomanry unde a fost numit căpitan al Queen's Own Oxfordshire Hussars pe data de 4 ianuarie 1902.[71] În aprilie 1905, a fost promovat ca Maior și numit comandant al escadronului Henley Squadron al Queen's Own Oxfordshire Hussars.[72] În septembrie 1916, s-a transferat în rezervele teritoriale de ofițeri unde a rămas până la retragerea din 1924, la vârsta de 50 de ani.[72]
Frontul de Vest
Churchill a fost Prim Lord al Amiralității până la începutul Primului Război Mondial, dar a fost obligat să-și dea demisia după dezastruoasa Campanie Gallipoli. A sperat că va fi numit comandant de brigadă, dar în schimb a fost pus la comanda unui batalion. După ce a fost maior în Al Doilea batalion, Grenadier Guards, a fost numit Locotenent-Colonel, comandând cel de-al șaselea batalion, Royal Scots Fusiliers (parte a Diviziei a noua Scoțiene), pe 1 ianuarie 1916. Scrisorile trimisei soției arată că lua parte la acestea pentru a-și reabilita reputația, deși risca să fie omorât. În rolul de comandant a continuat să-și manifeste tactici riscante și nesăbuite, tipar al tuturor acțiunilor sale militare, deși nu era deloc de acord cu omoruri în masă, cum a fost în acțiunile din Frontul de Vest.[73]
Lord Deedes a susținut la o adunare a Royal Historical Society în 2001 de ce Churchill a luptat în linia I: „Era cu Grenadier Guards, însetați la sediul batalionului. Le plăceau foarte mult ceaiul și laptele condensat, care nu îi plăceau în mod deosebit lui Winston, dar alcoolul era permis în lina I, în tranșee. Așa că i-a sugerat colonelului că ar vrea să vadă mai mult din război și să fie trimis în linia I. Această sugestie a fost mult lăudată de colonel, care considera că era o idee foarte bună.”[74]
Cariera politică până la al Doilea Război Mondial
Posterul de campanie electorală al lui Churchill pentru alegerile parlamentare din 1900. A candidat din partea conservatorilor în colegiul Oldham, și a obținut un loc.
Primii ani în Parlament
Churchill a candidat pentru un post de parlamentar din partea conservatorilor la alegerile din 1900, în colegiul Oldham. După ce a fost ales, a ținut discursuri prin Marea Britanie și Statele Unite, strângând 10.000 de lire sterline (aproximativ 800.000 de lire sterline astăzi). În Parlament, s-a alăturat facțiunii Hughliganii, condusă de Lordul Hugh Cecil. În timpul primelor sesiuni parlamentare s-a opus creșterii cheltuielilor militare[75] și propunerii lui Joseph Chamberlain de a mări taxele pentru importuri și exporturi, prin care se intenționa protejarea poziției de putere economică a Marii Britanii. După criza de la Whitsun din 1904 a trecut în Partidul Liberal, continuând să militeze pentru comerțul liber. După ce liberalul Henry Campbell-Bannerman a fost ales ca prim-ministru, în decembrie 1905, Churchill a devenit subsecretar de stat pentru colonii, ocupându-se în principal, după Războiul Burilor, de Africa de Sud. Din 1903 până în 1905, Churchill a scris Lord Randolph Churchill, o biografie despre tatăl său în două volume, care a fost publicată în 1906 și apreciată de critici.[76]
După pierderea locului din partea Oldhamului, Churchill a fost invitat să candideze din partea colegiului Manchester North West. A fost ales pe un loc în alegerile din 1906 cu majoritate de voturi, 1214, și a reprezentat colegiul pentru doi ani, până în 1908.[77] Când Campbell-Bannerman a fost urmat de Herbert Henry Asquith în 1908, Churchill a fost numit în postul de președinte al Camerei de Comerț.[69] Conform legii din acea perioadă, un cabinet nou numit era obligat să ceară reorganizarea alegerilor; Churchill și-a pierdut postul de parlamentar dar a fost reales ca membrul în colegiul Dundee. Ca președinte al Camerei de Comerț s-a alăturat noului cancelar Lloyd George în încercarea de a se opune propunerii lui Reginald McKenna, Prim lord al Amiralității, la creșterea cheltuielilor pentru construirea de nave de război și pentru a susține reformele liberalilor.[78] În 1908, a introdus Trade Boards Bill, fixând pentru prima dată salariu minim în Marea Britanie,[79] În 1909, a inițiat Legea privind bursa muncii, pentru a ajuta șomerii să-și găsească un loc de muncă.[80] A pus bazele sistemului de securitate socială prin National Insurance Act din 1911.[81] Fiind admirator al euginiștilor, a participat la crearea Mental Deficiency Act 1913, deși a fost respinsă propunerea sa de sterilizare a oamenilor cu deficiențe mentale în favoarea internării acestora în instituții de psihiatrie.[82]
Churchill în 1904
Churchill a susținut People's Budget, proiect care a fost aprobat de Parlament,[83] devenind președinte al Ligii Bugeturilor, o organizație creată ca răspuns opoziției "Budget Protest League".[84] Se cerea introducerea de noi taxe pentru cei bogați pentru a ajuta la crearea unor noi programe de asistență socială. Legea bugetului din 1909 a fost aprobată de Camera Comunelor, dar respinsă de Camera Lorzilor. Liberalii au câștigat alegerile legislative din ianuarie și decembrie 1910, susținându-și astfel reformele. Bugetul a fost aprobat după Parliament Act 1911. În 1910, a fost promovat pe postul de Home Secretary. Mandatul său a fost controversat, după declarațiile și acțiunile sale de la Asediul străzii Sidney, Revolta Tonypandy și în legătură cu sufragetele.
În 1910, mai mulți mineri de cărbune din Valea Rhondda au început Revolta Tonypandy.[78] Șeful poliției din Glamorgan a cerut să fie trimise trupe care să vină în ajutorul poliției pentru a înnăbuși revolta. Churchill a permis trupelor să meargă până în Swindon și Cardiff dar nu le-a permis să se stabilească acolo. Pe 9 noiembrie, The Times a criticat această decizie. Zvonurile de atunci spun că Churchill le-a ordonat trupelor să atace, iar reputația sa în Țara Galilor și în cercurile Laburiștilor nu a mai putut fi reparată.[85]
Winston Churchill (în carcul transparent) pe Strada Sidney (3 ianuarie 1911)
În ianuarie 1911, Churchill a făcut o vizită controversată la Londra pentru a asista la Asediul străzii Sidney. Nu se știe sigur dacă a încercat să dea comenzi operaționale. Arthur Balfour remarca, "el [Churchill] și un fotograf își riscau viețile. Înțeleg ce făcea fotograful, dar ce căuta un gentelman [The Right Honourable] ca el acolo?"[86] Biograful Roy Jenkins sugerează că s-a dus acolo pentru că „nu putea rezista fără să vadă aceasta” și că nu a dat comenzi.[87] O altă istorisire spune că poliția căuta un anarhist și criminal leton, prinzându-l într-o casă. Churchill, a chemat Scots Guards din Turnul Londrei și, purtând un joben și un palton, a condus operațiunile. Casa a luat foc iar Churchill a oprit pompierii să stingă focul pentru ca oamenii dinăuntru să moară incendiați. „Am crezut că e mai bine să las casa să ardă decât să mai pierdem multe vieți de britanici cinstiți în încercarea de a-i salva pe acești cruzi ticăloși."[88]
Propunerea lui Churchill cu privire la sufragete a fost să se organizeze un referendum, dar Herbert Henry Asquith nu a fost de acord iar cererile femeilor au rămas nerezolvate până la Primul Război Mondial.[89]
În 1911, Churchill a fost transferat în oficiul Primului Lord al Amiralității, post pe care l-a deținut pe perioada Primului Război Mondial. A impulsionat trecerea mai multor reforme, incluzând dezvoltarea aviației navale (el însuși luând lecții de zbor),[90] construirea de noi cuirasate mai mari, tancuri, și înlocuirea cărbunelui cu petrolul în Marina Regală.[91]
Primul Război Mondial și Coaliția de după război
Pe 5 octombrie 1914, Churchill a mers la Anvers, zonă pe care guvernul Belgian voia să o evacueze. Brigada Marinei Regale era acolo iar la insistențele lui Churchill au fost trimise Prima și a Doua brigadă navală. Anvers a capitulat pe 10 octombrie 2500 de oameni murind. Zona a fost ocupată de trupele germane. În această perioadă a fost criticat pentru risipirea resurselor.[92] Acțiunile sale au prelungit rezistența cu o săptămână, salvând astfel orașele Calais și Dunkerque.[93]
Churchill a fost implicat în fabricarea de tancuri, care au fost finanțate din fondurile marinei.[94] A mers la Landships Committee care era responsabil pentru constituirea primelor trupe care să lupte cu tancuri și, deși după un deceniu bătăliile cu tancuri au adus victorii tactice, la acea vreme a fost văzută ca risipire de fonduri.[94] În 1915, a fost unul din politicienii și inginerii militari responsabili pentru dezastrul din Campania Gallipoli din timpul Primului Război Mondial.[95] Când primul ministru Asquith a format un guvernul cu o coaliție între toate partidele, conservatorii au cerut retrogradarea lui Churchill.[96]
Pentru mai multe luni Churchill a servit ca sinecură pentru Cancelarul Duceatului Lancaster. Pe 15 noiembrie și-a dat demisia din guvern, simțind că nu se apelează la el[97] și, deși a rămas membru al parlamentului, a luptat pentru câteva lui pe Frontul de Vest la comanda Batalionului al șaselea al Royal Scots Fusiliers, cu gradul de locotenent-colonel.[98][99] Sub comanda sa au fost făcute 36 de incursiuni în teritorii disputate, iar partea sa de front de la Ploegsteert a devenit una din cele mai active.[99] În martie 1916, Churchill s-a întors în Anglia, dorind să vorbească din nou în Camera Comunelor.[100] Viitorul prim-ministru David Lloyd George l-a criticat cu asprime: „Vei descoperi într-o zi că stările mentale care reies din scrisori [tale] reprezintă motivul pentru care nu avem încredere în tine nici măcar când comanzi armata. În fiecare rând, interesele naționale sunt complet umbrite de grijile tale personale.”[101] În iulie 1917, Churchill a fost numit în funcția de ministru al munițiilor, iar în ianuarie 1919, Secretar de Stat pentru Război și Secretar de stat al Aviației. A fost principalul promotor al Regulii de zece ani, un principiu care permitea trezoreriei să domine și să controleze strategic, să ducă politici financiare externe sub pretextul că „nu va mai fi un mare război european pentru următorii cinci sau zece ani”.[102]
O mare preocupare din timpul funcției în Cabinetul de război a fost intervenția aliaților în Răboiul Civil Rus. Churchill a fost susținător ferm al intervenției străine, declarând că bolșevismul trebuie „tăiat de la rădăcină”.[103] A asigurat, într-un cabinet divizat și prost organizat, intensificarea și prelungirea implicării brritanicilor beyond the wishes of any major group in Parliament or the nation—and in the face of the bitter hostility of Labour. În 1920, după ce ultimele Forțele Armate Britanice au fost retrase, Churchill a trimis armatele la Poles când au invadat Ucraina. A fost de asemenea inspirat în trimiterea de forțe para-militare (Black and Tans și Auxiliarie) în Războiul Anglo-Irlandez.[104] A devenit Secretar de Stat pentru Colonii în 1921 și a fost unul din semnatarii Tratatului Anglo-Irlandez in 1921, care stabilea Statul Liber Irlandez. Churchill a fost implciat în lungile negocieri ale tratatului pentru a proteja interesele britanice privind țărmurile. S-a înțeles cu Statul Liber Irlandez ca Marea Britanie să preia trei porturi irlandeze: Queenstown (Cobh), Berehaven și Lough Swilly, care puteau fi folosite ca baze spre Atlantic de Marina Regală.[105] În 1938, după înțelegerea dintre Chamberlain și De Valera Acordul Comercial Anglo-Irlandez porturile au fost returnate Statului Liber Irlandez.
Churchill a pledat pentru utilizarea de gaze lacrimogene împotriva triburilor de kurzi din Irak.[106] Deși britanicii au luat în considerare utilizarea de gazuri otravătoare în înăbușirea rebeliunilor kurzilor, nu a fost folosit, deoarece metoda convențională de bombardare a fost considerată mai eficientă.[107]
În 1923, a fost consultant al Burmah Oil (acum BP plc) pentru a convinge guvernul britanic să le permită birmanezilor să aibă control total asupra resurselor iraniene de petrol, care au fost acordate.[108]
Întoarcerea în Partidul Conservator- Cancelar al Trezoreriei
În septembrie, Partidul Conservator s-a retras din guvernul de coaliție în urma unei întâlniri de backbencheri nemulțumiți cu gestionarea Crizei Çanakkale, o mișcare care a precipitat alegerile legislative din octombrie 1922. Churchill s-a îmbolnăvit în timpul campaniei, și a suportat o intervenție chirurgicală, o apendicectomie.
„... pentru măiestria descrierii istorice și biografice, precum și pentru strălucita sa oratorie în apărarea înaltelor valori umane”[109].
Viața
Winston Churchill s-a născut la șapte luni în cadrul căsătoriei contractată cu opt luni înainte între lordul Randolph Churchill, descendent al familiei Marlborough și Lady Randolph Churchill (născută Jennie Jerome), fiica milionarului american Leonard Jerome.
Winston Churchill a fost corespondent de presă în Cuba în timpul campaniei spaniole din 1895. De asemeni, a participat la campaniile militare din India, Egipt, Sudan, și la războiul burilor. A fost membru al parlamentului din 1900; ministru în diferite guverne între 1908 - 1929; lord al amiralității între 1911 - 1915; lider al partidului conservator între 1940 - 1955; prim ministru între 1940 - 1945 și 1951 - 1955.
Pe lângă prestigioasa sa activitate politică, militară și statală, Winston Churchill a avut o imensă activitate literară în domeniile de memorialistică, istorie și publicistică, fiind și un excepțional orator.
Datorită vastei sale activități politice, Winston Churchill este recunoscut ca unul din cei mai importanți conducători din istoria Regatului Unit și a lumii întregi.
Scrieri
Winston Churchill a primit în 1932 aprobarea unui medic de a bea alcool „nelimitat” în Statele Unite, în perioada prohibiției.
The Story of the Malakand Field (Istoria armatei active de la Malakand) - 1898
^G. K. Lewis. „On the character and achievement of Sir Winston Churchill”. The Canadian Journal of Economics and Political Science, Vol 23, No. 2 May 1957 (May, 1957): 173–194.
^Churchill, Winston S. 1951 The Second World War, Volume 5: Closing the Ring. Houghton Miffin Edition. Bantam Books, New York No ISBN or other number provided. p. 606. "Prime Minister to Foreign Secretary 5. Feb (19)44. Your minute about raising certain legations to the status of embassy. I must say that Cuba has as good a claim as some other places–'la perla de Las Antillas'. Great offence will be given if all the others have it and this large, rich, beautiful island, the home of the cigar, is denied. Surely Cuba has much more claim than Venezuela. You will make a bitter enemy if you leave them out, and after a bit you will be forced to give them what you have given to the others."
^ ab„Two opposition views of Afghanistan: British activist and Dutch MP want to know why their countries are participating in a dangerous adventure”. Spectrazine. .
^Churchill, Winston (). My Early Life. Eland Publishing Ltd. p. 143. ISBN0-907871-62-3.
^„Churchill On The Frontier – Mamund Valley III”. UK Commentators. .
^T Benn; et al. (). „Churchill Remembered: Recollections by Tony Benn MP, Lord Carrington, Lord Deedes and Mary Soames”. Transactions of the Royal Historical Society. 11 (11): 393–414 [404]. doi:10.1017/S0080440101000202. ISSN0080-4401. JSTOR3679430.Mentenanță CS1: Utilizare explicită a lui et al. (link)
^Callwell, C.E. (). Dardanelles, a study of the strategical and certain tactical aspects of the Dardanelles campaign. London: Naval & Military Press Ltd. ISBN978-1-84574-273-7.
^Ferris, John. Treasury Control, the Ten Year Rule and British Service Policies, 1919–1924. The Historical Journal, Vol. 30, No. 4. (Dec., 1987), pp. 859–83
هذه مقالة غير مراجعة. ينبغي أن يزال هذا القالب بعد أن يراجعها محرر مغاير للذي أنشأها؛ إذا لزم الأمر فيجب أن توسم المقالة بقوالب الصيانة المناسبة. يمكن أيضاً تقديم طلب لمراجعة المقالة في الصفحة المخصصة لذلك. (مايو 2020) جهاز الاستخبارات والأمن الكندي تفاصيل الوكالة الحكوم...
Russian government ministry You can help expand this article with text translated from the corresponding article in Russian. (June 2012) Click [show] for important translation instructions. View a machine-translated version of the Russian article. Machine translation, like DeepL or Google Translate, is a useful starting point for translations, but translators must revise errors as necessary and confirm that the translation is accurate, rather than simply copy-pasting machine-translated t...
1985 document about sex workers' rights Sex and the law Social issues Age of consent Antisexualism Bodily integrity Censorship Circumcision Criminalization of homosexuality Deviant sexual intercourse Ethics Freedom of speech Homophobia Intersex rights LGBT rights Miscegenation (interracial relations) Marriageable age Norms Objectification Pornography Laws Public morality Red-light district Reproductive rights Right to sexuality Same-sex marriage Sex industry Sex workers' rights (Decriminaliza...
Een kaart van de lidstaten van de Verenigde Naties en hun afhankelijke gebieden die door de VN zijn erkend. Taiwan is weliswaar ingekleurd, maar dat is als onderdeel van China, het is zelf geen lid. Vanaf 2011 zijn er 193 Lidstaten van de Verenigde Naties. In principe kunnen er alleen soevereine staten lid worden en dit is tegenwoordig[(sinds) wanneer?] het geval. Vier van de oorspronkelijke lidstaten waren echter niet onafhankelijk bij de oprichting van de VN (te weten India, de Fili...
هذه المقالة بحاجة لصندوق معلومات. فضلًا ساعد في تحسين هذه المقالة بإضافة صندوق معلومات مخصص إليها. هذه المقالة يتيمة إذ تصل إليها مقالات أخرى قليلة جدًا. فضلًا، ساعد بإضافة وصلة إليها في مقالات متعلقة بها. (أكتوبر 2022) صورة لإحدى لوحات جزيرة عيد الميلاد تحمل الرقم 850. لوحات تسج
Swedish rock band This article needs additional citations for verification. Please help improve this article by adding citations to reliable sources. Unsourced material may be challenged and removed.Find sources: The Night Flight Orchestra – news · newspapers · books · scholar · JSTOR (June 2015) (Learn how and when to remove this template message) The Night Flight OrchestraThe Night Flight Orchestra at Reload Festival 2018Background informationOriginH...
Vila Nova de Sande Plaats in Portugal Situering Gemeente Guimarães Coördinaten 41° 28′ NB, 8° 21′ WL Algemeen Oppervlakte 2,96 km² Inwoners (2001) 1848[1] (624,3 inw./km²) Overig Postcode 4800 Vila Nova de Sande Detailkaart Ligging in gemeente Guimarães Portaal Portugal Vila Nova de Sande is een plaats (freguesia) in de Portugese gemeente Guimarães en telt 1848 inwoners (2001). Bevolkingsontwikkeling tussen 1864 en 2011 Bronnen, noten en/of referenties
Pour les articles homonymes, voir La Fuite en Égypte et Fuite. La Fuite en Égypte par Vittore Carpaccio (1500). La Fuite en Égypte par François de Nomé (Monsù Desiderio), Musée des beaux-arts de Houston. La Fuite en Égypte et le massacre des Innocents sont rapportés dans un passage de l'Évangile selon Matthieu (Mt 2, 13-23) qui forme une unité rédactionnelle. Cet épisode est un thème iconographique majeur dans l'art chrétien. Les deux textes font partie du corpus propre à cet ...
Cet article est une ébauche concernant une compétition cycliste et la Grèce. Vous pouvez partager vos connaissances en l’améliorant (comment ?) selon les recommandations des projets correspondants. Championnats de Grèce de cyclisme sur route Généralités Sport Cyclisme sur route Périodicité annuel (juin) Lieu(x) Grèce Disciplines course en lignecontre-la-montre modifier Les championnats de Grèce de cyclisme sur route sont organisés tous les ans. Hommes Course en ligne Podiu...
Overview of religious developments in Egypt Religion in Egypt (2020)[1] Islam (official) (90.64%) Christianity (9.26%) Other (0.1%) Religion in Egypt controls many aspects of social life and is endorsed by law. The state religion of Egypt is Islam, although estimates vary greatly in the absence of official statistics. Since the 2006 census religion has been excluded, and thus available statistics are estimates made by religious and non-governmental ag...
Bài viết này cần thêm chú thích nguồn gốc để kiểm chứng thông tin. Mời bạn giúp hoàn thiện bài viết này bằng cách bổ sung chú thích tới các nguồn đáng tin cậy. Các nội dung không có nguồn có thể bị nghi ngờ và xóa bỏ. M1 Carbine Mousqueton Berthier Mle 1892 Các chiến sĩ Đội danh dự Quân đội nhân dân Việt Nam với khẩu CKC trong tay.Súng carbine (xuất phát từ tiếng Pháp là carabine) là loại sún...
Bridge in DerbyFriar Gate BridgeLooking north west out of the city centre through the span of the bridgeCoordinates52°55′26″N 1°29′08″W / 52.923989°N 1.485604°W / 52.923989; -1.485604CarriesGNR Derbyshire and Staffordshire ExtensionCrossesFriar GateLocaleDerbyOther name(s)Handyside BridgeOwnerDerby City CouncilHeritage statusGrade II listedHistoryDesignerRichard JohnsonConstructed byAndrew Handyside and CompanyOpened1878Location Friar Gate Bridge, was made ...
Bodegón con alimentos de Osias Beert La gastronomía (del griego γαστρονομία [gastronomía], del prefijo gastro, estómago y del sufijo -nomía = norma, regla.)[1] es la disciplina que estudia la relación del ser humano con su alimentación y su ambiente o entorno. El gastrónomo es el individuo que se preocupa de esta disciplina.[2][3] A menudo se cree erróneamente que el término gastronomía únicamente tiene relación con el arte culinario y la cuberter...
2019 Indian filmSimbaTheatrical Release PosterDirected byArvind SridharWritten byArvind SridharProduced byK. SivaneswaranVasu ArumugamStarringBharathPremjiBhanu Sri MehraSwathi DeekshithRamanaCinematographySinu SiddharthEdited byAchu VijayanMusic byVishal ChandrasekharProductioncompaniesMagic Chair FilmsYasodha FilmsRelease date25 January 2019Running time131 minutesCountryIndiaLanguageTamilBox office₹50 lakh Simba is a 2019 Indian Tamil-language stoner comedy film, written and directed by A...
Troy Aikman, quarterback for the Cowboys between 1989 and 2000, led the Cowboys wins in Super Bowl XXVII, XXVIII, and XXX This is not a complete list of American football players who have played for the Dallas Cowboys of the National Football League (NFL). It includes players who have played at least one game in the NFL regular season. The Dallas Cowboys franchise was founded in 1960 as an expansion team. The team has earned the most postseason appearances (28, which includes another league r...
British Hard Court Championships 1983 Sport Tennis Data 18 aprile – 25 aprile Edizione 14a Superficie Terra rossa Campioni Singolare José Higueras Doppio Tomáš Šmíd / Sherwood Stewart 1982 1995 Il British Hard Court Championships 1983 è stato un torneo di tennis giocato sulla terra rossa. È stata la 14ª edizione del torneo, che faceva parte del Volvo Grand Prix 1983. Si è giocato a Bournemouth in Gran Bretagna dal 18 al 25 aprile 1983. Indice 1 Campioni 1.1 Singolare maschile 1.2 D...
Municipality in Veracruz, MexicoJalacingo MunicipalityMunicipality Top: Jalacingo Municipal Palace; Middle: Jalacingo main plaza, San Bartolomé Church; Bottom: Jalacingo festivities at August 6th Coat of armsJalacingo MunicipalityLocation in MexicoShow map of VeracruzJalacingo MunicipalityJalacingo Municipality (Mexico)Show map of MexicoCoordinates: 19°36′00″N 97°13′00″W / 19.60000°N 97.21667°W / 19.60000; -97.21667Country MexicoStateVeracruzRegionCap...
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
_with_fianc%C3%A9e_Clementine_Hozier_(1885-1977)_shortly_before_their_marriage_in_1908.jpg)
