Pictorul Corneliu Vasilescu s-a născut într-o familie de intelectuali, mama Alexandra Vasilescu, profesoară de desen, iar tatăl, Nicolae Vasilescu, avocat.
În 1960, înainte de a se înscrie la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, debutează expozițional, în cadrul expoziției interregionale a Uniunii Artiștilor Plastici, filiala Iași. Este remarcat ca un bun desenator și colorist și astfel, în 1968 devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici. Între 1968 și 1974 urmează cursurile Institutul de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" București, secția pictură, clasa Profesorului Gheorghe Șaru.
În 1973, cu un an înaintea terminării Institutului de Arte Plastice "Nicolae Grigorescu" din București, participă, împreună cu pictorul Lucian Georgescu, la Experimentul de la Fabrica de rulmenți din Bârlad[3], executând 10 panouri în scopul ameliorării vizuale a unui spațiu de efort productiv.
În 1974, după terminarea studiilor universitare, participă la expoziții importante precum: „Autoportretul în pictura românească” organizată la Muzeul de Artă din Iași și „Portretul în arta contemporană românească” organizată la Muzeul de Artă Modernă și contemporană Galați.Între 1976-1979 a fost Muzeograf la Oficiul Național pentru Documentare și Expoziții Artă.
Din 1983 este profesor invitat la Hochschule din Darmstadt.
Premiul pentru pictura “N. Tonitza" al Uniunii Artiștilor Plastici – 1999
Premiul pentru Pictura al Uniunii Artiștilor Plastici la Expoziția Bienala de la București 1977
Aprecieri critice
Artistul se înscrie în prelungirea prestigioasei tradiții a coloriștilor români. Cu o experiență de viață românească, abordând creația de pe bazele unei bogate culturi artistice și filosofice, pictorul îmbină un temperament tumultuos, avid de spațiu și de mișcare, cu un spirit riguros ce domină autoritar elementele limbajului .[5]Constantin Prut
Strădania principală a artistului este nu aceea de a găsi echivalența sensibilă a unei forme de gândire, ci de a se constitui fără intermediar ca realitate culturală...
... Demersul este neîndoielnic liric, dar el nu face parte din acea zonă a lirismului reticent și delicat ce se închide asupră-și ci exprimă mai curând unul dintre acele suflete romantice pentru care, cum spune Novalis, „ nimic nu e mai accesibil decât infinitul...”
(...)Departe de a exprima sciziunea tragică cu lumea sau cu sine, departe de orice fel de tragism, pictura lui Corneliu Vasilescu e plină de o vitalitate pozitivă... [6] Alexandra Titu
Foarte hrănita viziune tragică a lui Corneliu Vasilescu din „Auschwitz” denotă o inteligentă putere de reducere a imaginii la elementele ei cele mai rezumtiv-sugestive: sârmele și semnalizarea electrică, cloazonează un cer inclement pentru deținuții ghiciți undeva, dincolo, în angoasele morții și chinurilor morale și fizice. Crearea unei atmosfere, iată de urmărește pictorul (...)Esteticul învecinează aici niște străfunduri etice, eliminând retorica, ostentația și verbalismul.[7]Ion Frunzetti
Viziune artistică
Valorific aportul picturii abstracte prin elaborarea semnului de narativitate și mimetism, renunțând deliberat la abilitățile figurative care pot contribui la o personalizare a stilului, dar raportându-l, ca un fapt secund, la realitatea exterioară. De aceea, consider semnul abstract cel mai autoritar, cel mai definitor al stilului...[2] Corneliu Vasilescu
^Corneliu Vasilescu, Dicționarul de Artă Modernă și Contemporană, p. 461-462, autor Constantin Prut, Editura Albatros, 1982
^ Experimentul de remodelare estetică a halei Fabricii de rulmenți din Bârlad, cunoscut și ca Experimentul de la Bârlad a fost o inițiativă coordonată de criticul de artă Alexandra Titu, vezi:Corneliu Vasilescu, Dicționarul de Artă Modernă și Contemporană, p. 461-462, autor Constantin Prut, Editura Albatros, 1982;
^Ateliere de Artiști din București vol I, Corneliu Vasilescu, Premii și distincții, p.159, Editura NOI Media Print SA 2008, coordinator Mihai Oroveanu
^Despre pictura lui Corneliu Vasilescu, Dicționarul de Artă Modernă și Contemporană, autor Constantin Prut, p.462, Editura Albatros, 1982
^Corneliu Vasilescu, Fragment din „13 Pictori români contemporani”, de Alexandra Titu, Editura Meridiane 1983
^Ion Frunzetti:Despre arta lui Corneliu Vasilescu, fragment din Revista „Arta Plastică”, nr. 3, anul 1964
Bibliografie
Corneliu Vasilescu, Dicționarul Artiștilor Români Contemporani, autor Octavian Barbosa, Editura Meridiane, 1976
