Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării

Parte a seriei despre

Discriminare

Forme generale de discriminare

Sex • Rasă • Orientare sexuală • Religie • (Diz)abilitate • Limbă • Vârstă • Specie

Forme specifice de discriminare

Antisemitism • Aporofobie • Homofobie • Heterofobie • Xenofobie • Transfobie • Serofobie • Heterosexism • Misoginie • Misandrie • Antițigănism • Islamofobie • Anticreștinism • Rasism ecologic • Discriminare sexuală la muncă

Discriminarea în România

Rasismul • Discriminarea romilor • Holocaustul în România • Antisemitismul • Antimaghiarism • Robia • Drepturile omului • Drepturile LGBT • Violența domestică • Discriminarea privind încredințarea minorilor

Manifestări

Purificare etnică • Persecutare • Pogrom • Conflict etnic • Genocid • Holocaust • Sclavie • Infracțiune motivată de ură • Violența împotriva persoanelor LGBT • Mutilare genitală • Violența împotriva femeilor • Violență sexuală • Hărțuire sexuală • Blamarea victimei • Avort selectiv • Vânătoare de vrăjitoare

Politici

Separatism • Apartheid • Legile de la Nürnberg • Căsătorii între persoane de același sex • Diferența de venit dintre bărbați și femei • Numerus clausus • Listă neagră

Metode de prevenire

Toleranță • Acțiune afirmativă • Drepturile omului • Drepturile animalelor • Autodeterminare • Desegregare • Intersecționalitate • Feminism • Multiculturalism • Integrare rasială • Integrare socială • Asimilare culturală

Vezi și

CNCD • ACCEPT • Deceniul de incluziune a romilor • Eugenism • Corectitudine politică

editează

Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării (CNCD) este o autoritate de stat autonomă din România, formată în 2001 prin HG 1194/2001 și care își desfășoară activitatea in baza OG 137/2000 privind prevenirea și combaterea tuturor formelor de discriminare.^[1] Este garant al respectării și aplicării principiului nediscriminării, în conformitate cu legislația internă în vigoare și cu documentele internaționale la care România este parte. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și-a început activitatea în luna august 2002, odată cu numirea de către prim-ministrul Adrian Năstase a membrilor Colegiului Director al CNCD (pe baza propunerilor primite din partea Ministerului Informațiilor Publice, Ministerului Muncii și Solidarității Sociale, Ministerului Justiției, Ministerului Sănătății și Familiei, Ministerului Administrației Publice, Ministerului Educației și Cercetării și Ministerului de Interne) și apoi a numirii Președintelui Consiliului, din rândul membrilor Colegiului Director.^[2]

Consiliul își exercită atribuțiile în următoarele domenii:^[3]

• prevenirea faptelor de discriminare prin realizarea de campanii de informare, de conștientizare privind drepturile omului, efectele discriminării, principiul egalității, cursuri de formare, de informare, proiecte și programe la nivel local, regional și național, realizarea de studii, rapoarte etc.;
• medierea faptelor de discriminare a părților implicate în cazul de discriminare, în prezența reprezentanților Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării;
• investigarea, constatarea și sancționarea faptelor de discriminare;
• monitorizarea cazurilor de discriminare în urma constatării unor cazuri de discriminare de către CNCD, prin supravegherea ulterioară a părților implicate;
• acordarea de asistență de specialitate victimelor discriminării prin explicarea legislației celor interesați de către consilierii juridici ai CNCD, prin îndrumarea asistată în ceea ce privește activitatea de depunere a petiției și informații suplimentare ce decurg din această procedură.

CNCD interpretează și aplică legea anti-discriminare din România, Consiliul primind puteri sporite ca parte din amendamentul din 2006 la legea împotriva discriminării.

Mod de adresare la CNCD

Modul în care o persoană se poate adresa CNCD-ului este printr-o petiție care trebuie să cuprindă:

• numele și prenumele celui care face sesizarea;
• adresa unde se dorește să fie primit răspunsul Consiliului;
• număr telefonic pentru ca persoana care depune plângerea să poată fi contactată pentru informații suplimentare (dacă sunt necesare);
• conținutul plângerii, unde vor fi prezentate în detaliu faptele considerate de reclamant ca fiind discriminatorii;
• date care să permită identificarea persoanei acuzată de discriminare (adresa, eventual telefon etc.).

Sancțiuni

Faptele de discriminare se sancționează contravențional:

• cu avertisment;
• cu amendă de la 1.000 lei la 30.000 lei dacă discriminarea vizează o persoană fizică;
• cu amendă de la 2.000 lei la 100.000 lei dacă discriminarea vizează un grup de persoane sau o comunitate.

Vezi și

• Cauza Emil Moise vs. Ministerul Învățământului
• Drepturile omului în România
• Inițiativa de modificare a articolului 48 din Constituția României
• Institutul pentru Studierea Problemelor Minorităților Naționale (ISPMN)
• Institutul Național pentru Studierea Holocaustului din România „Elie Wiesel” (INSHR-EW)
• Rasismul în România

Note

1. „H.G. nr. 1194/2001” (PDF). Secretariatul General al Guvernului. 
2. „Istoric legislativ”. Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării. Arhivat din original la 3 aprilie 2018. Accesat în 2 aprilie 2018. 
3. „Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării”. 

Legături externe

• Site oficial
• Ultimele știri din presa românească despre „Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării” la Newskeeper