Clorat de sodiu

Identificare
Clorat de sodiu


Nume IUPAC	Clorat (V) de sodiu
Alte denumiri	Clorat sodic
SMILES [Na+].[O-]Cl(=O)=O
Număr CAS	7775-09-9
PubChem CID	24487 516902, 24487
Informații generale
Formulă chimică	NaClO₃
Aspect	solid alb sau incolor
Masă molară	106,44 g/mol
Proprietăți
Densitate	2,49 g/cm³ (15 °C)
Punct de topire	248–261 °C
Punct de fierbere	300–400 °C, desc.
Solubilitate în apă
79 g/100 mL (0 °C) 89 g/100 mL (10 °C) 105.7 g/100 mL (25 °C) 125 g/100 mL (40 °C) 220.4 g/100 mL (100 °C)^[1]
Pericol
Oxidant, Nociv, Periculos pentru mediu,
Fraze R	R9, R22, R51/53
Fraze S	(S2), S13, S17, S46, S61
Pericol H271, H302, H411, H271 : Peut provoquer un incendie ou une explosion ; comburant puissant H302 : Nocif en cas d'ingestion H411 : Toxique pour les organismes aquatiques, entraîne des effets à long terme
NFPA 704
0 2 3 OX
Sunt folosite unitățile SI și condițiile de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.
Modifică date / text

Cloratul de sodiu este un clorat, un compus anorganic cu formula NaClO₃, fiind sarea de sodiu a acidului cloric. În forma sa pură, este o substanță cristalină albă, higroscopică, ușor solubilă în apă. Câteva sute de milioane de tone sunt produse anual, în majoritate pentru folosirea compusului în procesul de înălbire a hârtiei.^[2]

Obținere

La nivel industrial, cloratul de sodiu este obținut prin electroliza unei soluții de clorură de sodiu la temperatură:^[2]

{\ce {{NaCl}+ {3 H2O}-> {NaClO3}+ {3 H2}}}

Această reacție are loc la o temperatură de aproximativ 70 grade Celsius, iar pH-ul trebuie să fie scăzut. În alte condiții de temperatură sau de pH, o altă reacție are loc:

{\ce {{2 NaCl}+ {H2O}-> {NaClO}+ {NaCl}+ {H2}}}

Vezi și

Referințe

^ Seidell, Atherton; Linke, William F. (1952). Solubilities of Inorganic and Organic Compounds. Van Nostrand.
^ ^a ^b Helmut Vogt, Jan Balej, John E. Bennett, Peter Wintzer, Saeed Akbar Sheikh, Patrizio Gallone “Chlorine Oxides and Chlorine Oxygen Acids” in Ullmann's Encyclopedia of Industrial Chemistry 2002, Wiley-VCH. doi:10.1002/14356007.a06_483