Clavulina coralloides

Clavulina coralloides sin. Clavaria cristata
Laba mâței
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Cantharellales
Familie: Clavulinaceae
Gen: Clavulina
Specie: C. coralloides
Nume binomial
Clavulina coralloides
(L.) J. Schröt. (1888)
Sinonime
  • Clavaria coralloides L. (1753)
  • Ramaria cristata Holmsk. (1790)
  • Clavaria coralloides var. alba Bull. (1791)
  • Clavaria cristata (Holmsk.) Pers. (1801)
  • Ramaria alba (Bull.) Quél. (1894)
Modifică text Consultați documentația formatului

Clavulina coralloides (Carl von Linné, 1753 ex Joseph Schröter, 1888), sin. Clavaria cristata Johan Theodor Holmskjold, 1790 ex Christian Hendrik Persoon, 1801), Ramaria cristata (Johan Theodor Holmskjold, 1790), din încrengătura Basidiomycota în familia Clavulinaceae și de genul Clavulina,[1] denumită în popor laba mâței,[2] crețișoară sau burete creț[3] este o ciupercă comestibilă, saprofită care crește în România, Basarabia și Bucovina de Nord prin păduri umbroase și umede, în special pe lângă molizi respectiv fagi] adesea pe lemn în putrefacție, fiind întâlnit mai rar în apropiere de brazi, carpeni, pini sau stejari. Îi plac soluri proaspete, moderate de nutrienți și este răspândită pe soluri calcaroase și acidulase, dezvoltându-se de la câmpie la munte, din (iulie) august până în noiembrie (decembrie).[4][5][6]

Descriere

Bres.: Clavaria cristata
  • Corpul fructifer: organism tare, dar fragil are o înălțime de până la 8 cm și un diametru de 2-4 cm, în mănunchi 12 (15) cm. Brățișoarele în formă de corală cu o lățime de 2-4 mm sunt ramificate vertical doar de 3-4 ori, fiind în regulă netede, dar uneori și încrețite longitudinal. Vârfurile sunt crestate, având mici proeminențe ascuțite. Coloritul este alb până alb murdar, la bătrânețe ocru deschis, vârfurile devenind atunci prin lumina soarelui adesea brun-aurii.
  • Piciorul: este scurt cu o lungime de 1,5-3,5 cm, cu o grosime de 0.8-1,5 cm, și el destul de fragil, fiind inițial alb, mai târziu decolorând-se de la baza trunchiului în sus cu tonuri de gri dar de asemenea de roz-maro până la gri-maro.
  • Carnea: este tare dar fragilă, albă, câteodată marmorată gri, cu miros imperceptibil și gust plăcut (dar la bătrânețe deseori amărui). Există mai multe variații.
  • Reacții chimice: nu sunt cunoscute.
  • Caracteristici microscopice: are spori rotunjori, netezi, neamilozi (nu intră în reacție cu iod), hialini (translucizi), conținând o picătură mare uleioasă și au o mărime de 7-9 x 6-8 microni. Pulberea lor este albă.[4][5][6]
  • C. coralloides tânără
    C. coralloides tânără
  • C. coralloides matură
    C. coralloides matură
  • C. coralloides grup
    C. coralloides grup

Confuzii

Laba mâței poate fi confundată ușor numai cu specii asemănătoare de culoare albă sau albuie care nu sunt otrăvitoare, ca de exemplu: Clavaria fragilis sin. Clavaria vermicularis (fără valoare culinară),[7] Clavaria fumosa (fără valoare culinară),[8] Ramaria abietina (necomestibilă),[9] Clavulina cinerea (comestibilă),[10] Clavulina rugosa (comestibilă, de valoare inferioară),[11] Ramaria fennica (necomestibilă),[12] Ramaria gracilis (necomestibilă),[13] sau Ramariopsis kunzei (comestibilă, de valoare inferioară),[14] dar de începători chiar și cu cea mult mai puternic dezvoltata și toxica Ramaria formosa (otrăvitoare)[15] precum cu Thelephora palmata (necomestibilă).[16]

Specii asemănătoare

  • Clavaria fragilis sin. vermicularis
    Clavaria fragilis sin. vermicularis
  • Clavaria fumosa
    Clavaria fumosa
  • Clavulina cinerea
    Clavulina cinerea
  • Clavulina rugosa
    Clavulina rugosa
  • Clavulinopsis umbrinella
    Clavulinopsis umbrinella
  • !Ramaria abietina!
    !Ramaria abietina!
  • !Ramaria fennica!
    !Ramaria fennica!
  • !!Ramaria formosa!!
    !!Ramaria formosa!!
  • Ramaria gracilis
    Ramaria gracilis
  • Ramariopsis kunzei
    Ramariopsis kunzei
  • !Thelephora palmata!
    !Thelephora palmata!

Valorificare

Laba mâței este o ciupercă comestibilă adesea sub-evaluată și ușor de recunoscut, fiind de exemplu în Franța foarte populară în bucătărie. Se recomandă de a folosii mereu bureți mai tineri ai acestui soi pentru că exemplare bătrâne pot fi amăruie. Crețișoara se potrivește ca adăugare la mâncăruri de ciuperci cu zbârciogi și crețuște precum pentru conservat, asemănător barba țapului.[17]

Note

  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Denumire RO 1
  3. ^ Denumire RO 2,3
  4. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 616-617, ISBN 3-405-12081-0
  5. ^ a b Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 594-595, ISBN 88-85013-46-5
  6. ^ a b Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 308-309, ISBN 978-3-440-13447-4
  7. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 638, ISBN 3-405-12116-7
  8. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 560-561 - 1, ISBN 88-85013-25-2
  9. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 472-473, ISBN 978-3-440-14530-2
  10. ^ I funghi dal vero, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 542-543, ISBN 88-85013-37-6
  11. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 556-557, nr. 620, ISBN 88-85013-25-2
  12. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 556-557, ISBN 88-85013-25-2
  13. ^ I funghi dal vero, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 570-571, ISBN 88-85013-37-6
  14. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 562-563, ISBN 88-85013-25-2
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 580-581, ISBN 3-405-12116-7
  16. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 750-751 - 1, ISBN 3-405-12081-0
  17. ^ Renate & Wilhelm Volk: „Pilze sicher bestimmen und delikat zubreiten“, Editura Ulmer, Stuttgart 1999, p. 148-149, ISBN 3-8001-3656-2

Bibliografie

  • Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XXII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1932
  • Bruno Cetto, vol. 1, 2, 4, 5, 6 (vezi sus)
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Gustav Lindau, Eberhard Ulbrich: „Die höheren Pilze, Basidiomycetes, mit Ausschluss der Brand- und Rostpilze”, Editura J. Springer, Berlin 1928
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
  • J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2
  • Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

Strategi Solo vs Squad di Free Fire: Cara Menang Mudah!