Cele patru zile ale orașului Neapole (titlul original: în italiană Le quattro giornate di Napoli) este un film dramatic italian, realizat în 1962 de regizorul Nanni Loy, bazat pe fapte reale. Este vorba de revolta încheiată cu succes a populației din Neapole (Patru zile ale orașului Neapole), împotriva trupelor germane ocupante, în anul 1943, temă tratată și în cartea din 1956 a scriitorului Aldo De Jaco, care stă la baza scenariului acestui film.
Protagoniști sunt actorii Raffaele Barbato, Gian Maria Volonté, Lea Massari, Jean Sorel, alături de numeroși figuranți din rândul populației.
La 8 septembrie 1943, generalul armatei italiene, Pietro Badoglio, a semnat cu aliații Armistițiul de la Cassibile. Când știrea ajunge la Neapole, bucuroși, locuitorii orașului ies în stradă să sărbătorească evenimentul. Dar bucuria este de scurtă durată. Germanii văd contractul semnat ca o înșelătorie. Unitățile germane ocupă obiectivele strategice din oraș. După patru zile, ocuparea orașului este completă.
Germanii încearcă să mențină populația sub dominație prin represalii. Comandantul dispune executarea marinarului italian Livornese iar locuitorii trebuie să asiste la execuție în genunchi și să aplaude. Locuitorii bărbați între 5 și 50 de ani sunt duși în lagăre germane pentru muncă forțată.
Pe 28 septembrie are loc o revoltă la Napoli. Mișcarea de rezistență, fără un plan sau organizare, câștigă un număr mare de susținători din partea populației, astfel germanii trec în defensivă. Rebelii se luptă cu muniție ascunsă anterior și cu arme improvizate, construiesc baricade, amplasează lunetiști și aruncă grenade sub tancurile germane. Copilul Gennaro Capuozzo, care este ucis în timpul luptelor, este făcut erou. Patru zile mai târziu, la 1 octombrie 1943, Wehrmacht-ul german se retrage din Napoli. O zi mai târziu trupele aliate au intrat în orașul care fusese eliberat de proprii locuitori.
Materiale media legate de Cele patru zile ale orașului Neapole la Wikimedia Commons