Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.
Explicarea fenomenului de urcare spre amonte a cascadei; procesul de cavitare are loc datorită stratului de roci mai puțin dure din adâncime.Cascadă într-o pădure tropicală
Cascada este o cădere de apă, sub un unghi de peste 45°, situată în general pe traseul unei ape curgătoare. Cascada cu cea mai înaltă cădere de apă din lume este Angel (Venezuela, 979 m).
Descriere
Fenomenul are următoarele caracteristici:
în decursul căderii se produce o ceață, un amestec de apă pulverizată și aer;
cascada este însoțită de vuietul caracteristic produs de căderea apei;
regiunea are un microclimat specific determinat de cascadă.
Intensitatea acestor fenomene este determinată de înălțimea, gradul de cădere și debitul cascadei, care prezintă o energie potențială utilizată de hidrocentrale.
Cascadele, prin frumusețea lor, pot constitui și puncte de atracție turistică în cadrul regiunii în care se situează. Astfel, unele cascade au primit denumiri proprii și sunt însemnate pe hărțile turistice.
Cataracte la Iguazu (Argentina)
Din punct geologic, cascadele — prin căderea apei — modifică din punct de vedere geomorfologic regiunea, exercitând o acțiune de eroziune, formându-se astfel cavități în rocile din albia râului. De asemenea, prin frecare se produce și fenomenul de ionizare a aerului.
Cataractele sunt căderi naturale de ape curgătoare peste succesiuni de terenuri abrupte mici (șirag de cascade mici).
În România
În România, cea mai înaltă cascadă este Cascada Cailor, având 100 de metri.[1]
Cea mai mare cascadă subterană din România se află în Peștera Găvanului din Podișul Someșan, având o cădere de 52 de metri.[2]
