Cacareco

Cacareco

Craniul lui Cacareco expus în Parcul Zoologic din São Paulo
Specierinocer negru (Diceros bicornis)
Sexfeminin
Naștere14 februarie 1954
Rio de Janeiro
Deces27 noiembrie 1962 (8 ani)
Porto Alegre
Cauza decesuluinefrită acută
ȚarăBrazilia Brazilia

Cacareco (n.  – d. ) a fost o femelă de rinocer negru născută și crescută în captivitate în grădinile zoologice din Brazilia. Ea a devenit faimoasă datorită numărului mare de voturi obținute la alegerile municipale din 4 octombrie 1959 din São Paulo, unde candidatura ei a fost propusă ca formă de protest împotriva corupției.[1]

Termenul „voto Cacareco” este folosit până azi în Brazilia ca sinonim pentru a desemna un vot de protest.[2] Succesul animalului a inspirat un cântec de carnaval foarte popular în 1960.[3] După moartea sa, în Canada a fost creat un partid contestatar care se considera descendent spiritual și continuator al lui Cacareco (Partidul Rinocer⁠(d)).[2]

Viața

Un exemplar de rinocer negru

Cacareco a fost primul exemplar de rinocer care s-a născut în Brazilia, la grădina zoologică din Rio de Janeiro.[4] Părinții săi au fost Britador și Teresinha, un cuplu de rinoceri proveniți din Kenya.[5] Deși era femelă, puiul lor a primit un nume masculin.[4] În limba portugheză, „cacareco” înseamnă „goz, mizerie, gunoi” și amintește de aspectul oarecum diform pe care l-a avut animalul la naștere.[6]

În 1958, era o tânără arătoasă[6] în vârstă de patru ani și cântărea deja 900 de kilograme.[7] La solicitarea expresă a guvernatorului statului São Paulo,[4] grădina zoologică din Rio de Janeiro a acceptat să o împrumute pe Cacareco orașului-capitală a acestuia, în vederea inaugurării propriului său parc zoologic la 16 martie 1958.[7] Un an mai târziu, proprietara animalului a făcut demersuri pentru restituirea lui, dar autoritățile din São Paulo au obținut prelungirea împrumutului pentru alte câteva luni.

Dintre cele 300 de animale expuse în parcul zoologic recent înființat, Cacareco a devenit cel mai popular și îndrăgit de către vizitatori. Fabrica de jucării Estrela a lansat chiar o păpușă în onoarea ei.[8] Locuitorii din São Paulo și-ar fi dorit ca rinocerul să rămână pentru totdeauna în orașul lor. În toamna anului 1959, ei au organizat o campanie de mobilizare a opiniei publice sub sloganul „Cacareco é nosso” („Cacareco e al nostru”).[9]

Secretarul de stat al agriculturii din guvernul local a propus cumpărarea rinocerului, însă oferta sa nu a fost acceptată.[1] Astfel, municipalitatea a fost nevoită să retrocedeze animalul grădinii zoologice de domiciliu din Rio de Janeiro. Cacareco a părăsit orașul São Paulo la 1 octombrie 1959, cu doar câteva zile înainte de alegerile care au făcut-o celebră.[4] Mii de oameni au salutat-o în semn de rămas bun, ca și cum ar fi plecat în exil.[10]

Alegerile

În preajma alegerilor administrative din 1959, orașul São Paulo număra în jur de 3,5 milioane de locuitori, fiind cea mai mare metropolă din Brazilia. Populația sa se confrunta cu numeroase probleme: starea proastă a sistemului subteran de canalizare, prețurile ridicate ale bunurilor de consum și lipsurile serioase de pe piața alimentară (mai ales penuria de carne și fasole).[6]

În schimb, orașul nu ducea lipsă de candidați: 540 de persoane revendicau cele 45 de locuri din consiliul municipal.[8] Printre ele se aflau și câteva personaje anecdotice. Un candidat obez, în greutate de 230 de kilograme, avea drept slogan electoral „vale quanto pesa” („valorează cât cântărește”). Un altul, inspirat de un caracter comic din benzile desenate (O Amigo da Onça), se plimba pe străzile orașului cu un jaguar și își îndemna astfel concitadinii: „alegătorule inteligent, votează-l pe amicul jaguarului!”[11]

Sentimentul de insatisfacție al populației față de politicieni în general era foarte pronunțat.[12] Calitatea slabă a candidaturilor individuale venea să se adauge problemelor administrative acumulate și fenomenelor de corupție.[2] Suburbia Osasco, care aparținea atunci municipiului, a încercat să obțină autonomia politică și administrativă, dar solicitarea a fost respinsă de Tribunalul Suprem Federal sporind nemulțumirea locuitorilor săi.[1]

Buletine de vot tipărite cu numele lui Cacareco

Procedura de votare utilizată în perioada respectivă se baza pe urne, buletine de vot și plicuri din hârtie. În plicul primit la secția de votare, alegătorul introducea propriul său buletin pe care era înscris numele unui candidat, oricare ar fi fost acela.[11] Această tehnică de votare permitea și introducerea unor candidați fictivi, practică des utilizată la alegerile din Brazilia ca formă de protest.[13]

Ideea de a propune candidatura rinocerului Cacareco pentru funcția de consilier municipal i-a aparținut jurnalistului Itaboraí Martins.[12] El a fost sprijinit de un grup de colegi de la ziarul local O Estado de S. Paulo unde lucra și de câțiva studenți de la Facultatea de Drept din Largo de São Francisco. Nu era pentru prima dată, însă, când un animal a fost propus pentru o funcție publică în Brazilia. În 1955, alegătorii din Jaboatão au votat un țap pe nume „Cheiroso” („Puturosul”).[1]

Popularitatea lui Cacareco era deja asigurată dinainte. Impresionat de succesul la public al animalului, viitorul președinte al Braziliei Jânio Quadros⁠(d), pe atunci un politician în plină ascensiune, afirmase în glumă că rinocerul „ar fi un candidat puternic pentru Campos Elíseos” (sediul guvernatorului statului São Paulo).[4] Protestatarii s-au hotărât să ia în serios ideea și să o pună în aplicare la alegerile municipale din 4 octombrie 1959.

Grupul informal de inițiativă a desfășurat o adevărată campanie electorală în favoarea „candidatului” pahiderm.[10] Graffiti cu inscripția „Votează Cacareco” au apărut în parcul zoologic și în piața din fața stadionului Pacaembu. Au fost cazuri izolate, dar presa le-a adus în atenția opiniei publice.[13] Fluturași electorali („santinhos”) cu numele rinocerului au fost imprimați în număr mare și distribuiți pe străzile orașului pentru a fi folosiți ca buletine de vot.[14]

„Cansados de tanto sofrer
E de levar peteleco
Vamos agora responder
Votando no Cacareco”


(„Obosiți să tot suferim
Și să-ncasăm bobârnace
Haideți acum să răspundem
Votându-l pe Cacareco!”)

Catren electoral din 1959[14]

În ziua alegerilor s-au prezentat la urne 934.794 de alegători, absenteismul fiind de peste 16,5%. La numărarea voturilor, în fiecare urnă au fost găsite cel puțin 20-30 de buletine de vot cu numele lui Cacareco, în toate cartierele municipiului, fără excepție. Într-o secție de votare din Marília, din cele 300 de buletine depuse într-o urnă, 102 erau voturi în favoarea rinocerului! Toate aceste voturi au fost declarate nule de către Tribunalul Regional Electoral. Numărul total de voturi nule raportate a fost de 105.892. Nu se cunoaște exact câte dintre acestea au fost voturi în favoarea lui Cacareco, pentru că nu a fost divulgat conținutul lor. Se estimează, însă, că rinocerul a obținut în jur de 100.000 de voturi.[1]

Acest număr reprezenta în jur de 15% din totalul de voturi, fiind unul dintre cele mai ridicate procente înregistrate în istoria Braziliei până la acea dată de un candidat local.[2] Voturile primite de Cacareco egalau pe cele primite în total de primii 15 candidați aleși, adică exact o treime din numărul de locuri al Camerei din São Paulo. Comparativ, partidul care a însumat cele mai multe voturi, cu toți cei 45 de candidați ai săi participanți la alegeri, a obținut în total abia 94.000 de voturi.[1] Primul candidat clasat după Cacareco a obținut 10.079 de voturi, adică aproximativ 10% din numărul înregistrat de rinocer.[6]

Reacții

Rezultatul sufragiului a produs un șoc politic major. Alegerile municipale din 4 octombrie au fost anulate și reprogramate pentru săptămâna imediat următoare.[2] Înfuriat și umilit că a fost învins la vot de către un animal, unul dintre candidați s-a sinucis prin împușcare. Directorul grădinii zoologice din Rio, care cunoștea bine rinocerul, a declarat că e un animal urât și stupid. „Creierul lui încape într-o nucă de Brazilia”. Dar, conform unui comentariu apărut în revista americană LIFE, tocmai acesta era mesajul pe care doreau să-l transmită alegătorii din São Paulo: chiar și așa, animalul părea să aibă mai multă minte decât mulți dintre contracandidații săi.[6] Conform unui alt articol apărut în periodicul TIME, un alegător ar fi declarat: „Mai bine să votez un rinocer decât un măgar”.[15]

Chestionat de jurnaliști cu privire la cele întâmplate în São Paulo, președintele de atunci al republicii, Juscelino Kubitschek de Oliveira, a răspuns: „Nu sunt un interpret al evenimentelor sociale și politice. Aștept interpretarea pe care o dau oamenii înșiși.”[1] Spre deosebire de el, mai toți reprezentanții claselor intelectuale aveau câte o teorie proprie. Un psiholog a afirmat că publicul a votat candidatul Cacareco în calitatea lui de „imagine de solidaritate” simbolizând ieșirea de duminică a familiei la grădina zoologică.[6] Un sociolog îngrijorat a descris fenomenul ca fiind „de cea mai mare importanță sociologică” indicând că Brazilia se afla în pragul revoltei.[2]

Pentru unii a fost o pură nebunie, însă pentru cei mai mulți, a fost o expresie a furiei față de oficialii locali și politica lor. Într-o analiză publicată de cotidianul Correio Paulistano în luna octombrie 1959 se arăta: „Într-un fel, acest gest al alegătorilor din São Paulo de a prefera să-și dea votul unui animal lipsit de rațiune mai degrabă decât să confirme alegerea partidelor politice este totodată și un protest împotriva sistemului electoral curent al votării pe bază de partide.”[13]

Faima animalului a crescut și mai mult în urma „victoriei” repurtate în alegeri. Maeștri ai penei ca scriitoarea Rachel de Queiroz și jurnalistul Sérgio Porto⁠(d) i-au dedicat cronici speciale în coloanele celor mai importante periodice braziliene ale vremii.[1] În spațiul nord-american de limbă engleză, isprava lui Cacareco a fost popularizată mai ales prin articolele laureatului premiului Pulitzer din 1952, George de Carvalho.[16]

Poetul Augusto Frederico Schmidt⁠(d), care era atunci ambasadorul Braziliei la Organizația Națiunilor Unite, a relatat uimirea manifestată de câțiva diplomați și reprezentanți ai guvernelor, care i-au solicitat mai multe detalii după aflarea veștii despre votarea animalului.[17] Ministrul de externe al Cambodgiei, „un model de finețe și de bună educație, care vorbea o franceză de excepție”, l-a asigurat mai întâi de simpatia principelui său la adresa statului brazilian și l-a întrebat apoi dacă alegerea rinocerului avea vreo semnificație religioasă particulară. Poetul le-a răspuns tuturor că este vorba de un gest de umor malițios din partea poporului său și un semn că acesta nu mai acceptă să fie subdezvoltat. „Rinocerul încarnează ideea de recuperare a timpului irosit, un nonconformism, o stare de impaciență bazată pe dorința de a nu mai fi o națiune neînsemnată”.[18]

Performanța rinocerului a inspirat mai multe cântece de carnaval, dintre care cel mai răsunător succes l-a avut marșul „Cacareco é o Maior” („Cacareco e cel mai mare”) interpretat de Risadinha, el însuși un cântăreț foarte îndrăgit în epocă.[19] Compusă de Francisco Neto (numele real al cântărețului) și José Roy, piesa a fost imprimată încă din 1959 pe un single de 78 de turații la casa de discuri Continental, iar apoi pe compilația colectivă Carnaval No Rio – 1960, lansată cu ocazia anului nou.[20] În 1960 a fost realizat filmul brazilian Cacareco vem aí („Sosește Cacareco”), în regia lui Carlos Manga⁠(d).[21] Acolo, numele simpaticului pahiderm a fost împrumutat personajului uman interpretat pe ecran de comicul Oscarito⁠(d).

Ultimii ani și posteritatea

După ce s-a întors la Rio de Janeiro, Cacareco a primit o nouă misiune în deplasare, să participe la inaugurarea Grădinii Zoologice din São Leopoldo, în Rio Grande do Sul, unde a petrecut trei luni. Apoi a revenit în orașul de domiciliu și a mai trăit acolo un an și jumătate. A murit în 1962, suferind de nefrită acută. Era în vârstă de numai opt ani. În mod normal, rinocerii negri africani care trăiesc în libertate, în mediul lor natural, pot atinge până la 45 de ani.[22]

Știrea despre decesul animalului s-a răspândit din nou peste hotare, apărând chiar și într-o notiță informativă din New York Times.[23] În 1984, rămășițele lui Cacareco au fost duse la São Paulo, în orașul care a făcut-o celebră.[4] Scheletul său este expus actualmente la Muzeul de Anatomie Veterinară al Facultății de Medicină Veterinară și Zootehnie a Universității din São Paulo⁠(d).[14]

Scriitorul Antonio Fernando Costella⁠(d) notează, în monografia pe care i-a dedicat-o după mai bine de trei decenii de la moartea lui Cacareco, că acest animal „a ajuns să reprezinte caricatura tuturor defectelor care au marcat scena noastră politică”.[24] Totodată, autorul subliniază că moartea prematură a rinocerului a constituit o lecție tristă căreia, la vremea respectivă, nimeni nu i-a acordat vreo atenție: animalele sălbatice nu trebuie scoase din habitatul lor. Pentru conștiința ecologică a generațiilor mai noi, mesajul reținut de activistul pentru drepturile animalelor Laerte Levai⁠(d) este că această poveste „trebuie mereu amintită, spusă, retrăită, pentru a denunța nebunia oamenilor și relele provocate de orice cultură pătrunsă de violență”.[22]

În Brazilia, expresia „voto Cacareco” desemnează, până în ziua de azi, un vot de protest sau de blam care exprimă insatisfacția și dezaprobarea electoratului. Numele nu este întâmplător, deoarece „cacareco” înseamnă „gunoi” în limba portugheză, o aluzie clară la ceea ce cred alegătorii despre politicieni.[25]

Exemplul locuitorilor din São Paulo a fost urmat și de alte orașe, iar „efectul Cacareco” s-a mai repetat de câteva ori. În 1988, populația din Rio de Janeiro a votat cimpanzeul Macaco Tião⁠(d) din fictivul Partid Bananier Brazilian, propus pentru funcția de primar de revistele satirice Casseta Popular și Planeta Diário, care s-a clasat pe locul al treilea și a intrat în Cartea Recordurilor Guiness ca cel mai votat cimpanzeu.[16] În 1996, în municipiul Pilar din statul Alagoas, a fost votat țapul Frederico, care a avut un sfârșit tragic, însă, fiind otrăvit cel mai probabil de vreunul din adversarii săi politici.[1]

Cărți dedicate lui Cacareco:

  • Antonio F. Costella, Cacareco, o vereador, Editura Mantiqueira, 1996.
  • Frans Hopp, O rinoceronte, Editura Ática, 1993.
  • João Bergman (Jotabê), Cacareco o mais votado, Editura Tchê!, 1985.

Note

  1. ^ a b c d e f g h i Ribeiro, Antônio Sérgio (). „Sua excelência, "vereador" Cacareco”. Assembleia Legislativa de São Paulo (în portugheză). Accesat în . 
  2. ^ a b c d e f „Cacareco the Rhinoceros”. Museum of Hoaxes (în engleză). Accesat în . 
  3. ^ „Risadinha - Cacareco é o Maior (1960 Music Video) | #100 Brazil Song”. Playback.fm (în engleză). Accesat în . 
  4. ^ a b c d e f Entini, Carlos Eduardo. „O lançamento da candidatura de Cacareco”. Acervo (în portugheză). Accesat în . 
  5. ^ Rookmaaker, L. C.; Jones, Marvin L. (). The Rhinoceros in Captivity: A List of 2439 Rhinoceroses Kept from Roman Times to 1994 (în engleză). Kugler Publications. p. 224. ISBN 978-90-5103-134-8. 
  6. ^ a b c d e f de Carvalho, George (). Rhino horns in on a Brazilian election (în engleză). LIFE. p. 54. 
  7. ^ a b „Folha de S.Paulo - Há 50 anos - 17/02/2008”. www1.folha.uol.com.br (în portugheză). Accesat în . 
  8. ^ a b „Em 1959, um protesto popular 'elegeu' um rinoceronte para a Câmara de Vereadores”. Veja SP (în portugheză). . Accesat în . 
  9. ^ „Cacareco é nosso”. O Estado de S. Paulo (în portugheză). . p. 6. Accesat în . 
  10. ^ a b „Para vereador, vote em Cacareco”. Memorial da Democracia (în portugheză). Accesat în . 
  11. ^ a b „Quando São Paulo elegeu um rinoceronte - Esquisitices - R7”. noticias.r7.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ a b „A Eleição do Cacareco”. Rádio Cultura FM (în portugheză). . Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ a b c Nery, André Luís (). „Antes da urna eletrônica, Tião e Cacareco foram bem votados”. G1.globo.com (în portugheză). Accesat în . 
  14. ^ a b c de Oliveira, Abrahão (). 'Eleição' da rinoceronte Cacareco para a Câmara Municipal de SP completa 60 anos”. G1.globo.com (în portugheză). Accesat în . 
  15. ^ „BRAZIL: The Rhino Vote”. TIME (în engleză). . Accesat în . 
  16. ^ a b Deolall, Indranie (). „The Cacareco effect”. Stabroesk News (în engleză). Accesat în . 
  17. ^ Helal Filho, William (). „Cacareco: O rinoceronte que recebeu 100 mil votos para vereador em São Paulo, há 60 anos”. oglobo.com (în portugheză). Accesat în . 
  18. ^ Schmidt, Augusto Frederico (). „O Rinoceronte”. O Globo (în portugheză). Accesat în . 
  19. ^ Risadinha - CACARECO É O MAIOR - marcha de Francisco Neto e José Roy pe YouTube.
  20. ^ Carnaval No Rio -1960 pe Spotify.
  21. ^ Cacareco vem aí (Duas Histórias) pe IMDb.
  22. ^ a b Levai, Laerte (). „Ganda e Cacareco, para jamais esquecer”. olharanimal.org (în portugheză). Accesat în . 
  23. ^ "Vote-Winning Rhino Dies." (5 decembrie 1962) New York Times. (în engleză) Accesat în 22 noiembrie 2024.
  24. ^ Costella, Antonio F., Cacareco, o vereador, Editora Mantiqueira, 1996.
  25. ^ Sánchez, Gastón (). „La increíble historia de "Cacareco", el rinoceronte que ganó una elección en Brasil”. clarin.com (în spaniolă). Accesat în . 

Lectură suplimentară

Legături externe

Commons
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Cacareco

Read other articles:

Anton Janša Anton Janša (Breznica na Gorenjskem, 20 maggio 1734 – Vienna, 13 settembre 1773) è stato un allevatore e pittore sloveno. L'apiario di Janša a Breznica. Biografia È noto soprattutto per essere stato uno dei precursori dell'apicoltura razionale. Essendo molto portato per le arti figurative, così come i suoi fratelli (avevano adibito ad atelier il fienile della propria casa), furono tutti e tre inviati a Vienna dove, nonostante l'analfabetismo, si iscrissero all'Accademia d'...

 

العلاقات البوسنية القيرغيزستانية البوسنة والهرسك قيرغيزستان   البوسنة والهرسك   قيرغيزستان تعديل مصدري - تعديل   العلاقات البوسنية القيرغيزستانية هي العلاقات الثنائية التي تجمع بين البوسنة والهرسك وقيرغيزستان.[1][2][3][4][5] مقارنة بين البلدي

 

يوسف الموغي   مناصب عضو الكنيست[1]   في المنصب15 أغسطس 1955  – 13 يونيو 1977  وزير بدون حقيبة وزارية[2]   في المنصب2 نوفمبر 1961  – 30 أكتوبر 1962  معلومات شخصية الميلاد 5 مايو 1910[1]  الوفاة 2 نوفمبر 1991 (81 سنة)   حيفا  مواطنة إسرائيل  الحياة العملية المه...

一般県道 福岡県道511号 吉井恵蘇宿線一般県道 吉井恵蘇宿線 起点 福岡県うきは市吉井町【北緯33度20分34.2秒 東経130度45分23.1秒 / 北緯33.342833度 東経130.756417度 / 33.342833; 130.756417 (県道511号起点)】 終点 福岡県朝倉市山田【北緯33度22分2.1秒 東経130度45分13.9秒 / 北緯33.367250度 東経130.753861度 / 33.367250; 130.753861 (県道511号終点)】 接

 

This article is about an intercollegiate cultural festival. For other uses, see Ragam (disambiguation). This article needs additional citations for verification. Please help improve this article by adding citations to reliable sources. Unsourced material may be challenged and removed.Find sources: Ragam festival – news · newspapers · books · scholar · JSTOR (December 2010) (Learn how and when to remove this template message) RagamRagam LogoGenrest...

 

Erik XIVLukisan Erik XIV karya Domenicus Verwilt.Raja SwediaBerkuasa29 September 1560 – 29 September 1568Penobatan29 Juni 1561PendahuluGustav IPenerusJohn IIIInformasi pribadiKelahiran13 Desember 1533Kastil Stockholm, StockholmKematian26 Februari 1577(1577-02-26) (umur 43)Kastil Örbyhus, ÖrbyhusPemakamanKatedral Västerås, VästeråsWangsaVasaAyahGustav VasaIbuKatarina dari Sachsen-LauenburgPasanganKarin MånsdotterAnakVirginia EriksdotterConstantia, Queen of TividenPutri SigridPang...

Ugandan telecommunications company Africell Uganda LimitedTypePrivateIndustryTelecommunicationsFounded2014 Closed 2021Defunct1 October 2021Headquarters28–30 Clement Hill RoadNakasero, Kampala, UgandaKey peopleZiad DalloulGroup Chairmanand Group CEO[1]ServicesTelecommunicationsITWebsiteafricell.ug Africell's main office in Kampala, Uganda Africell Uganda, whose full legal name was Africell Uganda Limited (AUL), was an information and communication technology network company in Uganda...

 

Sabrina CarpenterCarpenter tahun 2019LahirSabrina Annlynn Carpenter11 Mei 1999 (umur 24)Lehigh Valley, Pennsylvania, Amerika SerikatTempat tinggalLos Angeles, California, Amerika SerikatPekerjaanaktrispenyanyiTahun aktif2011–sekarangKarier musikGenrePopteen popdance-pop[1]R&B[2]electropop[3]InstrumenVokalbass[4]LabelIsland[5]HollywoodSitus websabrinacarpenter.comTanda tangan Sabrina Annlynn Carpenter[6] (lahir 11 Mei 1999[7&#...

 

Branch of an authentic Odia dish known as Pakhala/ପଖାଳ Panta bhatPanta Ilish - a traditional platter of Panta bhat with fried Ilish slice, supplemented with dried fish (Shutki), pickles (Achar), dal, green chillies and onion - is a popular serving for the Pahela Baishakh festival.Alternative namespoita bhat (Assamese), ponta bhat (Assamese, Kamta), zokra bhat (Kamrupi Assamese), zokora bhat (Central Assamese), Pazhaya Sadam (Tamil)CourseMain coursePlace of originBangladesh IndiaRegion...

Kim So-yeonKim So-yeon pada 2019Lahir02 November 1980 (umur 43)Seoul, Korea SelatanPekerjaanPemeranTahun aktif1994–presentAgenNamoo ActorsSitus webhttp://www.namooactors.com/star/kimsoyeon Korean nameHangul김소연 Hanja金素妍 Alih AksaraGim So-yeonMcCune–ReischauerKim So-yŏn Kim So-yeon (Hangul: 김소연; lahir 2 November 1980) adalah Pemeran asal Korea Selatan. Ia dikenal karena perannya dalam All About Eve dan Iris. Pranala luar Kim So-yeon at Namoo Actors (Ing...

 

1997 single by Bonnie TylerHe's the KingSingle by Bonnie Tylerfrom the album All in One Voice ReleasedDecember 1997Length4:42Songwriter(s)Harold Faltermeyer, Gernot RothenbachProducer(s)Harold Faltermeyer, Gernot RothenbachBonnie Tyler singles chronology Limelight (1996) He's the King (1997) Heaven (1998) He's the King is a song recorded by Welsh singer Bonnie Tyler for her twelfth studio album, All in One Voice (1998). It was released in December 1997 by EastWest Records as the lead single o...

 

Martial art move in Star Trek Spock using the Vulcan nerve pinch, from the third-season episode And the Children Shall Lead (1968) In the fictional Star Trek universe, the Vulcan nerve pinch is a fictional technique used mainly by Vulcans to render unconsciousness by pinching a pressure point at the base of the victim's neck. Origin Nimoy 'demonstrating' the Vulcan nerve pinch. The script for The Enemy Within stated that Spock kayoes (Knocks Out) Captain Kirk (William Shatner)'s duplicate, ...

Land value taxation (i.e. property tax applied only to the unimproved value of land) has a long history in the United States dating back from Physiocrat influence on Thomas Jefferson and Benjamin Franklin. It is most famously associated with Henry George and his book Progress and Poverty (1879), which argued that because the supply of land is fixed and its location value is created by communities and public works, the economic rent of land is the most logical source of public revenue.[1&#...

 

This is a list of diplomatic missions in Malaysia. At present, the capital city of Kuala Lumpur hosts 97 embassies and high commissions, while Putrajaya, the new federal administrative center, is host to one high commission. Several other countries accredit ambassadors from other capitals. This listing excludes honorary consulates. Map of diplomatic missions in Malaysia Diplomatic missions Embassies/High Commissions in Kuala Lumpur  Afghanistan[1][2]  Algeria  A...

 

هذه المقالة يتيمة إذ تصل إليها مقالات أخرى قليلة جدًا. فضلًا، ساعد بإضافة وصلة إليها في مقالات متعلقة بها. (أبريل 2021) المركز الأردني لبحوث التعايش بين الأديان (JICRC)التاريخالتأسيس 2003 أهم الشخصيات نبيل حداد (المدير التنفيذي)عز الدين الخطيب التميمي (رئيس مجلس الإدارة) Sami قموه (ن...

Work played exclusively by the percussion section of a modern marching band This article is about marching hit patterns. For general hit patterns, see Drum beat. For single hits, see Drum stroke. The Sun Devil Marching Band marching to their pregame cadence Drum - Cadence A Drum - Cadence B Drum - Four Flams Snare drum cadences performed by the United States Navy Band Problems playing these files? See media help. In music, a drum cadence or street beat is a work played exclusively by the perc...

 

Guyanese airline Trans Guyana Airways (TGA) IATA ICAO Callsign TG TGY TRANS GUYANA Founded1951Commenced operations1956HubsEugene F. Correia International AirportFleet size9Destinationsover 22Parent companyCorreia Group of CompaniesHeadquartersOgle, East Coast Demerara, GuyanaKey peopleMichael Correia Jr.Websitehttp://www.transguyana.net/ Trans Guyana Airways Limited is a Guyanese airline which commenced operations in 1956 in Georgetown, Guyana, with a single float airplane. Since then, the co...

 

Iranian filmHundred to one hundredDirected byHossein ShahabiWritten byHossein ShahabiProduced byHossein ShahabiStarringMohammad MorovvatiKarim NobakhtShirin RahimiAzar VakilCinematographyHossein ShahabiEdited byHossein ShahabiMusic byHossein ShahabiProductioncompanyBaran film houseDistributed byBaran Film HouseCountryIranLanguagePersian Hundred to One Hundred (Persian: صدبرابرصد) is a 1995 Iranian film written and directed by Hossein Shahabi.[1][2][3][4 ...

Dobongsan Peaks (도봉산 정산) The geology of South Korea includes rocks dating to the Archean and two large massifs of metamorphic rock as the crystalline basement, overlain by thick sedimentary sequences, younger metamorphic rocks and volcanic deposits.[1] Despite the country's small size, its geology is diverse, containing rocks formed during the Precambrian to Cenozoic eras.[2] Geologic History, Stratigraphy and Tectonics The K'yŏnggi Massif and Yongnam Massif lie no...

 

Schéma expliquant comment l'angle de position d'une binaire visuelle est mesuré au travers de l'oculaire d'un instrument ; la primaire est au centre. En astronomie, l'angle de position (en anglais position angle, abrégé en PA) est une mesure d'angle utilisée pour décrire les étoiles binaires visuelles. Il est défini comme l'écart angulaire (habitiellement exprimé en degrés) de l'étoile secondaire à la primaire par rapport au pôle nord céleste. Comme le montre le schéma, s...

 

Strategi Solo vs Squad di Free Fire: Cara Menang Mudah!