PROFILBARU.COM

Date personale
Bruno Touschek

Născut	3 februarie 1921^[1]^[2] Viena, Republica Austriacă
Decedat	25 mai 1978 (57 de ani)^[1]^[2] Innsbruck, Austria
Cetățenie	Austria
Ocupație	fizician
Activitate
Rezidență	Italia
Domeniu	accelerator physics[*]
Instituție	Max-Planck-Institut für Physik[*]
Alma Mater	Universitatea Georg-August din Göttingen Universitatea din Glasgow[*]
Conducător de doctorat	John Currie Gunn[*]
Doctoranzi	Nicola Cabibbo[*]
Premii	medalia Matteucci[*] (1975)
Modifică date / text

Bruno Touschek (n. 3 februarie 1921, Viena, Republica Austriacă – d. 25 mai 1978, Innsbruck, Austria) a fost un fizician austriac de origine evreiască după mamă, supraviețuitor al Holocaustului. Numele său este legat de cercetările asupra acceleratoarelor de particule, domeniu în care a avut contribuții cu caracter de pionierat.^[3]

Biografie

Bruno Touschek s-a născut la 3 februarie 1921 în Viena, fiu al Franz Xaver Touschek, ofițer în armata austriacă, și al soției sale Camilla Weltman. A frecventat Liceul Piariștilor din oraș dar în 1937 i s-a interzis să continue din cauză că mama sa era evreică. A reușit să se înscrie la alt liceu, fără a-și declara originea, și a trecut examenul de bacalaureat (Abitur) în februarie 1938. La 13 martie 1938 Austria era anexată (Anschluss) de Germania Nazistă; în iunie 1940 Touschek a fost exmatriculat de la Universitatea din Viena, unde începuse studii de fizică și matematică.^[4]^[5]

A studiat însă în Hamburg, unde trecutul său nu era cunoscut, cu Wilhelm Lenz și Hans Jensen; a lucrat la diverse firme pentru a-și câștiga existența. Aici a început în 1943 o colaborare cu Rolf Widerøe, pentru proiectarea unui betatron. În 1945 a fost arestat de Gestapo. În timpul unui marș spre lagărul de concentrare din Kiel, epuizat de febră, a căzut într-un șanț, a fost împușcat de un ofițer SS și abandonat acolo; a fost găsit de niște civili care și-au dat seama că nu era mort și l-au dus la un spital unde a fost tratat dar și denunțat. A fost transferat la o închisoare din Altona din care a fost eliberat de trupele britanice în iunie 1945. La începutul lui 1946 a ajuns la Göttingen, unde a elaborat teoria betatronului; aceasta a constituit subiectul tezei de licență care i-a adus titlul de Diplomphysiker. A fost numit cercetător la Institutul Max Planck din Göttingen.^[6]^[7]

În februarie 1947 Touschek a obținut o bursă de studiu la Glasgow, unde s-a interesat de construcția sincrotronului de 350 MeV. A obținut titlul de Philosophiæ doctor (Ph.D.) pe baza unei teze asupra excitației nucleare și producerii de mezoni. A fost numit lector (Official Lecturer in Natural Philosophy) la Universitatea din Glasgow^⁠(en)^[traduceți], poziție pe care a deținut-o până la plecarea sa în Italia.^[8]^[9]

În decembrie 1952 Touschek a fost numit cercetător gradul 2 la secția din Roma a Institutului Național de Fizică Nucleară (Istituto Nazionale di Fisica Nucleare), al cărei director era Edoardo Amaldi. A desfășurat o intensă activitate de cercetare și didactică.^[10] În 7 martie 1960, într-un seminar ținut la Laboratori Nazionali di Frascati, a demonstrat pentru prima dată importanța unui studiu sistematic al ciocnirilor electron-pozitron și modul în care ele pot fi realizate într-un inel magnetic în care pachete de electroni și pozitroni de aceeași energie circulă în sensuri opuse și se ciocnesc frontal. A fost inițiat un proiect pentru construcția primului inel de acumulare e^–e⁺, ca prototip pentru testarea posibilității de realizare a unui accelerator de particule bazat pe ideile lui Touschek. Au fost identificate resursele pentru construirea primei mașini de acest tip, numită AdA (Anello di Accumulazione), care a intrat în funcțiune în 27 februarie 1961.^[11]^[12]

În anii 1964–1968 a lucrat în Italia și la CERN ca cercetător și a ținut conferențe asupra acceleratoarelor de particule de tip collider. În 1975 a fost distins cu Medalia Matteucci. A decedat în 25 martie 1978 la Innsbruck, la vârsta de 57 de ani, în urma unei serii de come hepatice.^[13]^[14]

Opera

Ideea ciocnirilor frontale particulă-antiparticulă, concretizată în construirea primului inel de acumulare AdA, este aplicată în toate acceleratoarele de particule moderne; ea reprezintă o contribuție fundamentală la tehnologia cercetărilor de particule elementare. Dar Touschek a publicat, de-a lungul vieții, și numeroase lucrări de fizică nucleară, fizica mezonilor, mecanică cuantică, teoria cuantică a câmpurilor, precum și o serie de texte universitare, printre care un curs de mecanică statistică.^[15]^[16]

Touschek avea o îndemânare deosebită în caricaturizarea persoanelor și situațiilor pe care le întâlnea în activitatea sa zilnică. Au rămas în colecțiile prietenilor și colegilor săi o serie de desene executate spontan în timpul sesiunilor de examene la facultate sau în felurite ședințe și comisii de la Istituto Nazionale di Fisica Nucleare sau Laboratori Nazionali di Frascati.^[17]^[18]

Note

^ ^a ^b Edoardo Amaldi (23 decembrie 1991), THE BRUNO TOUSCHEK LEGACY (PDF) (în engleză), CERN, accesat în 17 aprilie 2020
^ ^a ^b Bruno Touschek, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017
^ Electron-positron pioneer, CERN Courier Vol. 39, Nr 1, februarie 1999, p. 17, accesat în 17 aprilie 2020.
^ Amaldi, pp. 3–4.
^ Bonolis și Pancheri, pp. 21–33.
^ Amaldi, pp. 4–7.
^ Bonolis și Pancheri, pp. 52–53.
^ Amaldi, pp. 9–12.
^ Bonolis și Pancheri, pp. 34–37.
^ Amaldi, pp. 13–24.
^ Amaldi, pp. 27–36.
^ Bonolis și Pancheri, pp. 8–17.
^ Amaldi, pp. 1–2.
^ A Biography of Bruno Touschek.
^ Amaldi, pp. 55–57.
^ Bonolis și Pancheri, pp. 45–46.
^ Amaldi, pp. 52–54 și pp. 58–70.
^ Bonolis și Pancheri, p. 50 și pp. 58–63.

Bibliografie

Edoardo Amaldi: THE BRUNO TOUSCHEK LEGACY, CERN 81-19, 23 decembrie 1981, accesat în 17 aprilie 2020.
A Biography of Bruno Touschek, LNF Spring School „Bruno Touschek”, Frascati, 16–20 mai 2005, accesat în 17 aprilie 2020.
Luisa Bonolis și Giulia Pancheri: Bruno Touschek: particle physicist and father of the e+e- collider, The European Physical Journal H, 14 martie 2011, la arxiv.org, accesat în 18 aprilie 2020.

Vezi și

Legături externe

Carlo Bernardini, Giulia Pancheri și Claudio Pellegrini: Bruno Touschek: From Betatrons to Electron–Positron Colliders, Reviews of Accelerator Science and Technology, Vol. 08, pp. 269–290 (2015), accesat în 17 aprilie 2020.
Touschek, Bruno, encyclopedia.com, actualizat 27 martie 2020, accesat în 17 aprilie 2020.