| Biserica Maronită |
Biserica Maronită Siriană a Antiohiei
ܥܕܬܐ ܣܘܪܝܝܬܐ ܡܪܘܢܝܬܐ ܕܐܢܛܝܘܟܝܐ
الكنيسة الأنطاكية السريانية المارونية
Ecclesia Syrorum Maronitarum |
![]()
Stema patriarhiei maronite, cu un pallium și un citat din profetul Isaia 35,2 („slava Libanului i s-a dat”). |
| Poziție geografică |
|---|
| Liban, Siria, Israel, Cisiordania, Iordania, Cipru, diaspora |
| Provincie ecleziastică | 27 dieceze |
|---|
| Reședință | Bkerke, Liban |
|---|
| Statistici |
|---|
| Populație | 3,500,000 |
|---|
| –credincioși | Liban 1.413.000, Argentina 700.000, Brazilia 500.000, S.U.A. 200.000, Mexic 150.000, Australia 150.000. Canada 80.000, Siria 50.000 |
|---|
| Viața bisericească |
|---|
| Cult | Creștinism catolic oriental |
|---|
| Rit | sirian de vest Antiochene Rite[*][[Antiochene Rite (family of liturgies originally used in the Patriarchate of Antioch)|]]  |
|---|
| Limbă | siriacă, arabă |
|---|
| Calendar | gregorian |
|---|
| Înființare | secolul al VII-lea - Sfântul Ioan Maro ; unire cu Roma - 1182 |
|---|
| Conducere |
|---|
| Papa | Franciscus |
|---|
| Patriarh | Mar Bechara Boutrous Rahi |
|---|
| Prezență online |
|---|
| site web oficial |
Modifică date / text  |
Biserica Maronită sau Biserica Maronită Siriană a Antiohiei (în limba siriacă:ܥܕܬܐ ܣܘܪܝܝܬܐ ܡܪܘܢܝܬܐ ܕܐܢܛܝܘܟܝܐ ܡܪܘܢܝܶܐ, ʿīṯo suryaiṯo māronaiṯo d’anṭiokia, sau pe scurt: Maronaye, în limba arabă: الكنيسة الأنطاكية السريانية المارونية sau pe scurt موارنة Mawārina) este o biserică orientală de rit sirian, aflată în deplină comuniune cu Biserica Catolică. Numele complet al Bisericii Maronite este Unica Biserică Dreptcredincioasă Catolică-Caldee Maronită a Melkiților. Limba liturgică a maroniților este siriaca. Biserica Maronită este una din cele mai vechi comunități religioase din Liban.
Numele acestei biserici provine de la sfântul Maro(en)[traduceți] (în arabă: مارون Mārūn, în lat. Maro, în siriacă Maron), care a activat ca monah în vestul Mesopotamiei (teritoriul Siriei de astăzi). Este singura Biserica Orientală care a rămas în comuniune cu Biserica Catolică, la Marea Schismă de la 1054.
Sinodul patriarhal maronit din 2006 a definit identitatea bisericii ca „biserică siriană a Antiohiei cu un patrimoniu liturgic deosebit”.
Biserica Maronită recunoaște primatul papal și are propriul ei patriarh, cu sediul la Bkerke, în orașul Jounieh din Liban. Biserica Maronită are 27 de episcopii și mai multe mănăstiri proprii.
Numărul credincioșilor ei este apreciat la peste 3 milioane, din care o treime trăiesc în Liban, iar restul în Siria, Israel, și în diaspora - în Europa, mai ales în Franța, și în America - mai ales în Argentina, Statele Unite, Brazilia și Mexic, de asemenea în Australia, statele arabe din Golful Persic și în vestul Africii. Este cea mai mare biserică dintre bisericile Antiohiei, și a doua ca mărime între bisericile creștine din Orientul Apropiat, după Biserica Coptă.
Personalități
Bibliografie
- Pierre Dib, v. Maronite (Eglise), in Dictionnaire de Théologie Catholique, Tome Dixième, première partie, Paris 1928, coll. 1-142
- Bolla Apostolica praedecessorum], in Raffaele de Martinis, Iuris pontificii de propaganda fide. Pars prima, Tomo III, Romae 1891, pp. 48–53
Galerie de imagini
Legături externe
