Sint-Pietersabdij[*][[Sint-Pietersabdij (fomer monastery in Ghent, Belgium)|]] () abbaye Saint-Bertin[*][[abbaye Saint-Bertin (abbey located in Pas-de-Calais, in France)|]]
Balduin al II-lea (n. cca. 865 – d. 10 septembrie918), supranumit Calvus (cel Pleșuv) a fost cel de al doilea conte de Flandra , domnind de la 879 până la moarte.
Primii ani de domnie ai lui Balduin au fost marcați de o serie de raiduri devastatoare din partea vikingilor asupra Flandrei, într-o vreme în care doar puține teritoriile de la nord de Somme rămâneau nedevastate de aceștia.[6] Către 883, el a fost nevoit să se mențină la nord de zona mlăștinoasă a pagusflandransis care de atunci a devenit teritoriul cel mai asociat cu conții de Flandra.[6] Balduin a construit o serie de fortificații din lemn la Saint-Omer, Bruges, Ghent și Courtrai și a achiziționat acele teritorii care fuseseră abandonate de oficialii regali și ecleziastici.[7] Multe dintre aceste pământuri vor forma ulterior teritorii care să adăpostească instituțiile de guvernământ, miliția și curțile locale.[6]
În 888, regele francilor de vestCarol cel Gras a fost depus și au apărut mai multe candidaturi în vederea succesiunii sale.[8] Din poziția pe care o avea de nepot al lui Carol cel Pleșuv, fost rege al Franciei apusene și apoi împărat roman, Balduin ar fi putut candida pentru coroana Franciei apusene, însă nu a făcut-o.[7] În schimb, el s-a raliat altora în tentativa de a-l convinge pe regele din Francia răsăriteană, Arnulf de Carintia să preia și coroana Franciei apusene, lucru pe care Arnulf l-a refuzat.[8] În cele din urmă, contele Odo de Paris a fost ales rege[9], care însă nu a sprijinit încercările lui Balduin de a obține controlul asupra abației St. Bertin. Cei doi au intrat în conflict, iar atunci când Odo l-a atacat pe Balduin la Bruges, nu a reușit să îl supună.[8] Balduin și-a continuat expansiunea către sud și a obținut controlul asupra Artois, inclusiv asupra importantei abații de St. Vaast. Atunci când abația a fost trecută sub jurisdicția arhiepiscopului Fulc de Reims, Balduin a aranjat asasinarea aceluia, în 900.[5] Atunci când încercării sale de a-și extinde dominația la sud de râul Somme i s-a opus contele Herbert I de Vermandois, Balduin nu s-a dat în lături să aranjeze și asasinarea acestuia.[5]
^François Neveux, The Normans; The Conquests that Changed the Face of Europe (trad. Howard Curtis), Londra, Constable and Robinson, Ltd., 2008, p. 93.
^ abcPierre Riché, The Carolingians; A Family who Forged Europe (trad. Michael Idomir Allen), Philadelphia, University of Pennsylvania Press, p. 236.
^ abcDavid Nicholas, Medieval Flanders, Longman Group UK, Ltd., 1992, p. 17-18.
^ abPierre Riché, The Carolingians; A Family who Forged Europe (trad. Michael Idomir Allen), Philadelphia, University of Pennsylvania Press, p. 235.
^ abcDavid Nicholas, Medieval Flanders, Longman Group UK, Ltd., 1992, p. 19.
^Pierre Riché, The Carolingians; A Family who Forged Europe (trad. Michael Idomir Allen), Philadelphia, University of Pennsylvania Press, p. 237.
^Philip Grierson, 'The Relations between England and Flanders before the Norman Conquest', Transactions of the Royal Historical Society, Vol. 23 (1941), p. 86.
