Ana de Châtillon

Ana de Châtillon
Date personale
Născută	1154 Principatul de Antiohia
Decedată	1184 (30 de ani) Székesfehérvár, Regatul Ungariei, Austro-Ungaria
Înmormântată	Catedrala din Székesfehérvár[*]​
Părinți	Renaud de Châtillon[1] Constance a Antiohiei[1]
Frați și surori	Bohemond III of Antioch[*][[Bohemond III of Antioch (Prince of Antioch)|​]] Philippa of Antioch[*][[Philippa of Antioch (Mistress of Byzantine royalty)|​]] Maria of Antioch[*][[Maria of Antioch (Byzantine Empress)|​]] Jeanne of Antioch[*][[Jeanne of Antioch |​]] Reno tou Satigiόn[*][[Reno tou Satigiόn |​]] Alice of Chatillon[*][[Alice of Chatillon ((1181-1235))|​]]
Căsătorită cu	Béla al III-lea (din 1168)[2]
Copii	Imre al Ungariei[2] Margareta a Ungariei[*]​[3][2] Andrei al II-lea al Ungariei[2] Constanța a Ungariei[2]
Ocupație	aristocrat
Apartenență nobiliară
Titluri	regină regină consoartă
Familie nobiliară	House of Châtillon[*][[House of Châtillon (ancient noble family of Champagne and Châtillon-sur-Marne)|​]] Dinastia Arpadiană
Modifică date / text

Stema Casei de Châtillon

Ana de Châtillon sau Agnès de Antiohia, cunoscută și sub numele de Agnès de Châtillon (n. 1154, Principatul de Antiohia – d. 1184, Székesfehérvár, Regatul Ungariei, Austro-Ungaria), aparținând Casei de Châtillon, a fost regină a Ungariei ca soție a regelui Béla al III-lea, din 1172 până la sfârșitul vieții și mamă a regilor Imre și Andrei al II-lea ai Ungariei.

Biografie

Ana de Châtillon s-a născut în anul 1154 ca fiică a lui Renaud de Châtillon^[4] și a soției sale, prințesa Constance a Antiohiei (1127–1163).

Tatăl Agnèsei a fost capturat de musulmani în noiembrie 1160 și a fost închis la Alep în următorii șaptesprezece ani fiind apoi executat de Saladin.

În 1170 Agnès a mers la Constantinopol, la sora sa, Maria, soția împăratului bizantin Manuel I Comnenul. La curtea imperială, Agnès a primit numele de Anna. Respectând dorința împăratului, Agnès s-a căsătorit cu prințul Béla, fiul regelui Géza al II-lea și frate al regelui Ștefan al III-lea, care primise, la curtea bizantină numele de Alexios. Prințul Béla rupsese, la cererea împăratului, logodna cu Maria Comnena, fiica cea mare a împăratului Manuel I. Alexios era ostatic la curtea bizantină a bazileului Manuel I Comnenul. Alexios, în timpul cât a trăit în Constantinopol, și-a însușit cultura bizantiană. Manuel I Comnen nu avea fii la vremea respectivă, ci doar fiice și îl crescuse pe Béla ca pe urmașul său la tron.

Noua pereche a mers într-un pelerinaj la Ierusalim, unde a făcut o donație ordinului călugăresc ospitalier.

În cursul verii anului 1172, după moartea regelui Ștefan al III-lea al Ungariei, soțul Anei a devenit regele Ungariei sub numele Béla al III-lea, s-au mutat în Ungaria. În anul 1179 a ctitorit Mănăstirea cisterciană Igriș, o abație-filială a Mănăstirii cisterciene din Pontigny.

Descendenți

Din căsătoria Anei cu regele Béla al III-lea au rezultat șase copii:

• Imre al Ungariei (Emeric al Ungariei; 1174–1204), rege al Ungariei (1196–1204);^[5]
• Margareta (1175–1223) s-a căsătorit în 1185 cu Isaac al II-lea Angelos, devenind împărăteasă bizantină;^[5] în 1204 s-a căsătorit cu Bonifaciu I de Montferrat,^[6] regele Thessalonicului,^[5] apoi cu Nicolas de Saint-Omer;
• Andrei al II-lea (1176–1235),^[5] rege al Ungariei (1205-1235);
• Solomon - mort în copilărie;
• István (Ștefan) - mort în copilărie;
• Constanța (1181–1240), regină prin căsătoria cu Ottokar I, regele Boemiei.^[5]

Sfârșitul vieții

Sarcofagul Anei și al soțului ei (secolul al XIX-lea), în Biserica Mátyás, din Budapesta

Ana a murit în 1184, la vârsta de 30 de ani, și a fost înmormântată în orașul Székesfehérvár. În anul 1848 mormântul ei a fost deschis, iar rămășițele pământești ale reginei au fost transferate, alături de cele ale soțului ei, în Biserica Mátyás (în maghiară Mátyás-templom), din Buda, azi cartier al Budapestei, pe malul drept al Dunării.

Note

1. ^ Medieval Lands 
2. ^ Kindred Britain 
3. The Peerage 
4. Renaud de Châtillon (născut spre anul 1120 - mort executat de Saladin, în 1187, la Hattin) a fost prinț consort al Antiohiei (1153 - 1163), apoi senior al Cisiordaniei și al Hebronului.
5. ^ Jiri Louda et Michael MacLagan, Les Dynasties d'Europe, Bordas, 1995.
6. Bonifaciu I de Monferrat (născut pe la 1150 - decedat în 1207) era marchiz de Monferrat și rege al Thessalonicului (1205-1207). A fost unul dintre conducătorii celei de-a patra cruciade.

Bibliografie

• hu Bertényi, I. , Diószegi, I. , Horváth, J. , Kalmár, J. y Szabó P. (2004). Királyok Könyve. Magyarország és Erdély királyai, királynői, fejedelmei és kormányzói. Budapest, Hungría: Helikon Kiadó.
• hu Korai Magyar Történeti Lexikon (9-14. század), főszerkesztő: Kristó Gyula, szerkesztők: Engel Pál és Makk Ferenc (Akadémiai Kiadó, Budapest, 1994)
• fr Jiri Louda et Michael MacLagan, Les Dynasties d'Europe, Bordas, Paris, 1995. ISBN 2-04-027115-5

Vezi și

• Béla al III-lea