Acizii sialici alcătuiesc o clasă de alfa-cetoacizi derivați de glucide, având o catenă formată din nouă atomi de carbon (fiind un tip de nonoze).[1] Majoritatea sunt derivați N- sau O-substituiți ai acidului neuraminic. Cel mai comun reprezentant din această clasă este acidul N-acetilneuraminic, regăsit în țesuturile animale și în unele procariote.
Răspândire și rol
Acizii sialici sunt răspândiți în țesuturile animale, dar mai puțin și la alte organisme, precum micro-alge,[2]bacterii și arhee.[3][4][5][6]
Acizii sialici sunt componente ale glicoproteinelor, glicolipidelor și gangliozidelor, aflându-se la capătul catenelor glucidelor și la suprafața celulelor sau proteinelor solubile.[7] Totuși, anumiți derivați au fost regăsiți și în alte organisme, precum în embrionul de Drosophila și la alte insecte.[8] În general, speciile de plante nu conțin acizi sialici.[9]
Note
^Varki, Ajit; Roland Schauer (). „Sialic Acids”. in Essentials of Glycobiology. Cold Spring Harbor Press. pp. Ch. 14. ISBN9780879697709.
^Wang, B.; Brand-Miller, J. (). „The role and potential of sialic acid in human nutrition”. European Journal of Clinical Nutrition. 57 (11): 1351–1369. doi:10.1038/sj.ejcn.1601704. PMID14576748.