Întoarcerea lui Sherlock Holmes (în englezăThe Return of Sherlock Holmes) este o colecție de 13 povestiri polițiste scrise de Sir Arthur Conan Doyle și avându-l în rolul principal pe faimosul detectiv. Cartea originală a fost ilustrată de Sidney Paget.
Acestea povestiri scurte au fost publicate inițial ca simple povestiri în revista Strand Magazine în perioada 1903-1904, apoi în volum, în 1905, editat de George Newnes Ltd din Anglia.
Istoric
Cartea a fost publicată pentru prima dată la 7 martie 1905 de către Georges Newnes Ltd. și într-o ediție colonială de Longmans. Tirajul inițial a fost de 30.000 exemplare. Ediția americană publicată de McClure, Phillips & Co. a fost punlicată în alte 28.000 copii.
Aceasta a fost prima colecție despre Sherlock Holmes de după 1893, când Holmes "murise" în "Ultima problemă". După ce a publicat Câinele din Baskerville în 1901-1902 (în care acțiunea se petrecea înainte de moartea lui Holmes), presiunea cititorilor l-a determinat pe Doyle să-și reînvie celebrul său personaj.
Această colecție conține povești a căror acțiune se petrece începând din 1894, oferindu-i lui Holmes prilejul de a-și explica lipsa din această perioadă (1891-1894), denumită "The Great Hiatus", a fost subiect de speculații intense și de analize din partea fanilor entuziaști ai detectivului.
De asemenea, la sfârșitul colecției se află o declarație a doctorului Watson în care se spune că Holmes s-a retras și i-a interzis amicului său să publice orice altă povestire.
Conținut
Prima povestire din colecție, Casa pustie, este dedicată revenirii la Londra a lui Sherlock Holmes (în 1894, după cum este afirmat acolo), după ce Conan Doyle povestise moartea detectivului (în 1891) în Ultima problemă. Acțiunea din Câinele din Baskerville, publicat între Ultima problemă și Casa pustie, se derulează fictiv înainte de data "morții" detectivului.
Sam McClure (în dreapta) i-a făcut lui Conan Doyle o ofertă foarte generoasă pentru a obţine « reînvierea » detectivului.
După ce scrisese Câinele din Baskerville, Arthur Conan Doyle era foarte reticent față de ideea de a-l « reînvia » pe Sherlock Holmes și de a scris din nou un volum cu cazurile investigate de detectiv [2]. Totuși, presiunea cititorilor amatori de aventuri « holmesiene » era foarte importantă și Sam McClure, fondatorul revistei McClure's Magazine, i-a făcut o ofertă foarte generoasă autorului: Conan Doyle va fi plătit cu 25.000 £ dacă accepta să redacteze șase aventuri noi ale detectivului dintre care prima să fie consacrată revenirii lui Holmes la Londra, detectivul supraviețuind luptei sale cu profesorul Moriarty[3]. Suma propusă a fost crescută la 30.000 £ pentru opt povestiri și la 45.000 £ pentru 13 povestiri[3].
În ciuda ofertei greu de refuzat, Conan Doyle a ezitat înainte să acepte[3]. Autorul păstra o amintire neplăcută de la redactarea Memoriilor lui Sherlock Holmes cu zece ani înainte: obligația de a termina în fiecare lună o nouă povestire devenise o sursă de stres și de epuizare din cauza lipsei de inspirație[3]. Autorul, care avusese probleme în viața sa familială, nu a vrut să retrăiască o experiență similară deoarece soția sa Louise Hawkins (alintată « Touie ») avea probleme de sănătate[3]. Totuși, Conan Doyle a vrut să dovedească faptul că era încă capabil să scrie povestiri bune ca și în urmă cu zece ani și a acceptat în final oferta lui McClure pentru 13 povestiri[3].
Greenhough Smith, directorul revistei Strand Magazine, s-a arătat dezamăgit de noile povestiri din ciclul Întoarcerea lui Sherlock Holmes.
Redactarea a devenit repede o experiență neplăcută ca și în trecut[3]. În plus, editorii revistei Strand Magazine, care a publicat povestirile în Marea Britanie, s-au arătat dezamăgiți de calitatea primelor aventuri[3]. După ce redactase trei din cele 13 povestiri, Conan Doyle i-a mărturisit directorului revistei reticența sa de a continua redactarea celorlalte povestiri prevăzute, dar abandonarea era imposibilă deoarece autorul semnase un contract pentru 13 povestiri și trebuia să-și onoreze angajamentul[3]. Radactarea a continuat deci, iar Conan Doyle a reușit să-și finalizeze sarcina în ciuda lipsei permanente de inspirație: el a scris în corespondența sa: « A găsi enigme, asta mă ucide »[4]. Totuși, el s-a forțat să redacteze aventuri satisfăcătoare, pentru a realiza cazuri ale detectivului « demne de el » după propriile cuvinte[4]. Sarcina era cu atât mai dificilă cu cât Conan Doyle trebuia să găsească originalitatea respectând « modelul » povestirilor holmesiene pentru a fi plăcute cititorilor, deci trebuia să inventeze aventuri noi păstrând o anumită « uniformitate »[4]. Conan Doyle și-a cerut scuze directorului revistei Strand din cauza inevitabilei « lipse de prospețime » a noilor povestiri și i-a spus: « Tot ce se poate face, este să încerc să realizez povestiri pe care publicul să le găsească bune și originale dacă el cunoscuse anterior altele »[4]. Hotărât să nu mai scrie niciodată aventurile detectivului (ceea ce se va întâmpla oricum), autorul a evocat retragerea din activitate a detectivului în cea de-a treisprezecea povestire intitulată Cea de-a doua pată[5].
Întoarcerea lui Sherlock Holmes (Ed. Aldo Press, București, 2004) - traducere de Silvia Stan
Întoarcerea lui Sherlock Holmes - în volumul "Aventurile lui Sherlock Holmes. Vol. III" (Colecția Adevărul, București, 2010) - traducere de Silvia Stan
Întoarcerea lui Sherlock Holmes - în volumul "Aventurile lui Sherlock Holmes. Vol. III" (Colecția Adevărul, București, 2011) - traducere de Silvia Stan
Sherlock Holmes Cases O compilație a unora dintre cele mai faimoase cazuri ale lui Sherlock Holmes. Povestiri originale adaptate de către Proiectul Gutenberg.
.svg){kind=small}
