Amplasamentul zidului lui Antoninus
Zidul lui Antoninus (în latină : Vallum Antonini , în engleză : Antonine Wall ) a fost o fortificație din piatră și turbă , construitǎ de Imperiul roman între anii 142 -144 d.Hr., în timpul domniei lui Antoninus în Scoția de astăzi (pe atunci, Caledonia ), pentru a proteja Britannia de atacurile picților și ale caledonienilor . Este situat la 160 km nord de Zidul lui Hadrian , care fusese construit mai înainte, pe timpul lui Hadrian . Are o lungime de 63 km, lățimea de 5 m, iar înalțimea de 3-4 metri. Zidul avea 26 forturi de observare.
Făcea parte din limes , granița fortificată a Imperiului roman , care străbătea toată Europa până la Marea Neagră și ajungea și până în Asia Mică și Orientul Apropiat .
În anul 208 , la ordinul împăratului Septimiu Sever , zidul a fost pǎrǎsit de trupele romane , care au revenit la Zidul lui Hadrian.
Fortărețele:
Fortărețe mari și mici[ 1] legate de Zidul lui Antoninus [ 2] , descoperite de arheologi:
Note
Vezi și