Abdus Sattar[*][[Abdus Sattar (Bangladeshi politician and statesman (1906–1985))|]]
Chief of Army Staff
În funcție –
Precedat de
K M Shafiullah[*][[K M Shafiullah (Bangladeshi general)|]]
Premii
Independence Award[*][[Independence Award (Bangladesh's highest civillian award)|]] Order of the Nile[*][[Order of the Nile (Egyptian medal)|]] Hilal-i-Jur'at[*][[Hilal-i-Jur'at (second-highest military award of Pakistan)|]] red jugoslovanske zvezde[*][[red jugoslovanske zvezde (award)|]] Hero of the Republic[*][[Hero of the Republic (North Korean title of honor)|]] Bir Uttom[*][[Bir Uttom (second highest award for individual gallantry in Bangladesh)|]]
D. J. Science College[*][[D. J. Science College (public community college in Karachi, Sindh, Pakistan)|]] Hare School[*][[Hare School (school in Kolkata, India)|]] Command and Staff College[*][[Command and Staff College (Pakistan Army's brigade and division level staff officers training institution)|]] Pakistan Military Academy[*][[Pakistan Military Academy (Pakistan army officer cadets training facility)|]] Bogura Zilla School[*][[Bogura Zilla School (Educational institution of Bangladesh)|]]
Tatăl său, Mansur Rahman, a fost un chimist, care a lucrat pentru un departament guvernamental din Kolkata. Copilăria lui Zia era împărțită între viața la sat și cea la oraș. Mai târziu a urmat Școala Hare din Calcutta.
La începutul războiului din Bangladesh armata, în care Zia era un ofițer, a capturat postul de radio din Kalurghat și a declarat independența Bangladeshului în numele lui Mujibur Rahman. Ca erou de război, Zia a primit Ordinul Bir Uttom în 1972. După asasinarea lui Rahman în 1975, Khondaker Mostaq Ahmad a fost numit președinte și Zia, șef al forțelor militare. După o altă lovitură de stat, Zia a fost, în noiembrie 1975, pus sub arest la domiciliu. Cu toate acestea, cu ajutorul colonelului Abu Taher, a reușit să realizeze o contra-lovitură de succes și a fost din nou șef al armatei.
În 1977, el s-a proclamat președinte și a câștigat un referendum din 1978. El a fondat Bangladesh Nationalist Party iar în 1978 a câștigat un sprijin popular pe scară largă pentru politica sa de stabilizare. Prin politica sa, a susținut dezvoltarea industrială și economia de piață. El a consacrat, de asemenea, Islamul în constituția Bangladeshului și a căutat reconcilierea cu partidele islamice, care au luptat din partea Pakistanului. În ceea ce privește politica externă, el și-a abandonat legăturile strânse cu India și a căutat contacte mai strânse cu statele islamice și occidentale.
Zia a fost ucis în 1981 în timpul unei lovituri de stat militare eșuate.
Asasinarea
În timpul mandatului său, Rahman a fost criticat pentru tratamentul nemilos al opoziției armatei sale.[5] Deși s-a bucurat de popularitate generală și încredere publică, reabilitarea lui Zia, a câtorva dintre cei mai controversați bărbați din Bangladesh a provocat o opoziție acerbă din partea susținătorilor Ligii Awami și a veteranilor lui Mukti Bahini. În mijlocul speculațiilor și temerilor de neliniște, Rahman a început turneul la Chittagong la 29 mai 1981 pentru a ajuta la soluționarea unei dispute politice intra-partid în BNP regională. Rahman și anturajul lui au stat peste noapte la Chittagong Circuit House.[6] În primele ore ale dimineții din 30 mai, a fost asasinat de un grup de ofițeri de armată. De asemenea, au fost uciși șase dintre bodyguarzii săi și doi asistenți.[7]
Se estimează că aproape două milioane de persoane au participat la înmormântarea care a avut loc în Piața Parlamentului.[8]
^„Bangladesh: Death at Night”. Time. . p. 41. Arhivat din original la . Accesat în . (Necesită abonament (help)). President Ziaur Rahman, only 45, lay dead with two aides and six bodyguards in a government rest house in Chittagong. All were reportedly shot by an assassination squad, led by [Major General] Manjur, in the early morning hours Saturday
.jpg)
