Wichmann cel Bătrân

Wichmann I cel Bătrân (de asemenea, Wigmann sau Wichman) (d. 23 aprilie 944) membru al familiei saxone a Billungilor, a fost fratele episcopului Amalung de Verden și al ducelui Herman de Saxonia.

În 938 Wichmann s-a răsculat ca urmare a faptului că fratelui său mai tânăr, Herman i se acordase comanda militară în teritoriile dobândite de Ducatul de Saxonia în nordul Germaniei. El considera că ar fi fost mai îndreptățit să obțină acea funcție în virtutea vârstei sale și a faptului se înrudise prin căsătorie cu regina văduvă Matilda de Ringelheim. El s-a alăturat astfel lui Eberhard de Franconia și lui Thankmar, frate vitreg al regelui Germaniei Otto I "cel Mare". Revolta a fost repede reprimată: Thankmar a murit în cursul aceluiași an, iar Eberhard a fost nevoit să înceapă negocierile. Wichmann s-a aliat atunci cu un grup de slavi și a început războiul împotriva foștilor săi compatrioți.^[1] În cele din urmă, el s-a reconciliat cu Otto I în 941.

Wichmann a fost căsătorit cu Frederuna (sau Fridaruna), soră a reginei Matilda de Ringelheim. După moartea soțului, Frederuna a devenit călugăriță și a murit în 18 ianuarie 971. Cei doi au avut trei fii și o fiică:

• Wichmann al II-lea
• Bruno, episcop de Verden
• Egbert cel Chior
• Hedviga sau Hathui, căsătorită cu Siegfried, fiul margrafului Gero "cel Mare"

Bibliografie

• Timothy Reuter: Germany in the Early Middle Ages 800–1056, New York, Longman, 1991.
• James Westfall Thompson: Feudal Germany, vol. II, New York, Frederick Ungar Publishing Co., 1928.
• John W. Bernhardt: Itinerant Kingship and Royal Monasteries in Early Medieval Germany, c. 936–1075, Cambridge, Cambridge University Press, 1993.

Note

1. J. W. Thompson, Feudal Germany, II, p. 599–600, menționează că, în cronica sa, Widukind de Corvey a trecut cu vederea atitudinea lui Wichmann.