Este un drum destul de dificil[2]. Lungimea parcursă de la Pensiunea Vulcanii Noroioși până la intersecția din comuna Beceni este de 12 km. Are 2 porțiuni ceva mai dificile, una între cumpăna apelor (releul de la Arbănași) și Tabăra Arbănași unde sunt serpentine cu grad destul de mare de înclinare și pietriș destul de mare care alunecă sub roți (dar se poate urca fără prea mari probleme) și una unde terasamentul este îngustat în sud-estul localității Beciu[4].
Starea drumului de acces este fundamental determinată atât de așezarea acestuia într-o zona expusă riscului la alunecări de teren cât și de lipsa unor investiții durabile în infrastructură[5].
Caracteristici
Pâclele de la Beciu - con de "erupţie"
Obiectivul din punct de vedere peisagistic, îl constituie relieful neobișnuit - creat prin erupțiile de pastă argilo-marnoasă și remodelat continuu de ploi.
În comparație cu Pâclele Mari și Pâclele Mici, Pâclele de la Beciu sunt intinse pe o suprafață mult mai mică, însă activitatea lor este mai intensă. Din cauza noroiului foarte lichid, conurile sunt puțin înălțate.[6]
Ele sunt situate la o altitudine de 280 m și au o suprafață mică de aproximativ 20x40 m.[6]
Geomorfologie
Pâclele de la Beciu - la venire dinspre Beciu
Locația este situată pe aliniamentul Berca – Pâcle - Beciu – Arbănași, dezvoltat în pânza subcarpatică pe o lungime de aproximativ 30 km. Aliniamentul este constituit dintr-o cută anticlinală cu fracturi tectonice longitudinale și transversale, ceea ce face ca relația dintre structurile flancurilor să difere de la o zonă la alta[7].
Vulcanii noroioși din zona Buzăului, Ana Dicu & Victor Bortaș, Editura B Victor, 2005, ISBN
România. Subcarpații. Volumul 4 Ediția I, Ielenicz Mihai, Pătru-Stupariu Ileana-Georgeta, Clius Mioara (Ghincea), Editura Universitară, 2011, București, ISBN 978-606-591-309-7
