Vincenzo Cabianca

Vincenzo Cabianca
Date personale
Născut	21 iunie 1827[1] Verona, Italia
Decedat	21 martie 1902 (74 de ani)[2][1][3] Roma, Regatul Italiei
Cetățenie	Regatul Italiei (17 martie 1861–21 martie 1902)
Ocupație	pictor
Locul desfășurării activității	Regatul Italiei
Limbi vorbite	limba italiană
Modifică date / text

Vincenzo Cabianca (n. 21 iunie 1827, Verona, Italia – d. 21 martie 1902, Roma, Regatul Italiei) ^[4] a fost un pictor italian din grupul Macchiaioli^⁠(d).

Biografie

Portretul lui Cabianca de Giovanni Boldini^⁠(d)

S-a născut la Verona în condiții modeste. Și-a început formarea artistică la Academia din Verona sub îndrumarea lui Giovanni Caliari, iar apoi a studiat la Academia de la Veneția între 1845 și 1847.^[4] Admirator al lui Giuseppe Mazzini, a devenit asociat cu mișcarea Tinerei Italii și a fost luat prizonier în timp ce participa la apărarea Bolognei în 1848.^[4] După eliberare, a locuit la Veneția din 1849 până în 1853.

În anii 1850, Cabianca a făcut cunoștință cu câțiva artiști, printre care Adriano Cecioni^⁠(d), Cristiano Banti și Telemaco Signorini^⁠(d), care frecventau Caffè Michelangiolo din Florența, care vor fi cunoscuți sub numele de Macchiaioli^⁠(d). A devenit prieten cu Signorini și a călătorit cu acesta și cu Banti la Paris. Influența prietenului său l-a determinat pe Cabianca să se îndepărteze de picturile de gen și să se orienteze spre un realism mai îndrăzneț, începând cu 1858.^[4] La fel ca ceilalți Macchiaioli, a pictat peisaje En plein air^⁠(d), dar a fost mai reticent decât prietenii săi să renunțe subiectele istorice și literare.^[5]

Cabianca a pus accentul pe contraste puternice contraste de valori în picturile sale.^[5] Cecioni l-a descris drept „cel mai declarat, violent și dezinhibat macchiaiolo”.^[4] Angelo de Gubernatis^⁠(d), care i-a numit pe Macchiaioli „dușmani ai oricărui convenționalism și cercetători preciși ai efectelor”,^[6] l-a descris pe Cabianca ca fiind interesat în principal de efectele luminii solare. Gottardo Garollo, în Dizionario Biografico, îl descrie pe Cabianca drept un pictor al „efectelor Soarelui”.^[7]

Multe dintre picturile sale înfățișează călugărițe; un exemplu binecunoscut este Le monachine (Călugărițele; 1861–62, expoziție din Torino).^[8] Alte lucrări din anii 1860 includ La Mandriana și Il Porcile al sole (1860). Întorcându-se din călătoriile din Toscana și Paris în 1864, și-a stabilit domiciliul la Parma din 1864 până în 1868, apoi s-a mutat la Roma.

Printre alte lucrări ale sale se numără Il bagno fra gli scogli; Sant'Angelo all' Isola di Giudecca; Reminiscenze del mare; Gondola bruna; La neve in Ciociaria^⁠(d); Le mura del convento și Sotto il portico dei barattieri a Venetia. La Napoli, în 1877, a expus Piccola via presso Perugia; La neve; Una casa ad Anacapri și Reminiscenze d'Amalfi. La Roma, în 1883, a expus Rocca di Papa; Il caligo a Venice; Sul far del giorno; La pace del Chiostro; și Una sera sulla laguna.^[9] De asemenea, a pictat în acuarele, printre care La neve a Venice, Il fait sa cour și Sulla marina di Viareggio.

Lucrările din ultimii ani ai lui Cabianca arată influența simboliștilor și a prerafaeliților.^[10] A murit la Roma la 21 martie 1902.

Printre colecțiile care dețin lucrări ale lui Vincenzo Cabianca se numără Galleria Nazionale d'Arte Moderna^⁠(d), Roma și Muzeul Brooklyn.

Picturi (selecție)

• 
  Călugărițele (1861)
• 
  Faleza (1860)
• 
  Biserica Sf. Petru din Porto Venere (1860)
• 
  Lumina soarelui (1870)
• 
  Dimineața (1901)

Referințe

1. ^ Vincenzo Cabianca, SNAC, accesat în 9 octombrie 2017 
2. Vincenzo Cabianca, Autoritatea BnF 
3. Vincenzo Cabianca (în engleză), RKDartists 
4. ^ Steingräber, E., & Matteucci, G. 1984, p. 107.
5. ^ Broude 1987, p. 107.
6. nemico di ogni convenzionalismo e accurato ricercatore degli effetti, cura molto le tonalità della luce e la verità del soggetto., De Gubernatis, page 81
7. Dizionario biografico universal, By Gottardo Garollo, 1907, page 402.
8. Steingräber, E., & Matteucci, G. 1984, pp. 33–34.
9. Dizionario degli Artisti Italiani Viventi: pittori, scultori, e Architetti., by Angelo de Gubernatis. Tipe dei Successori Le Monnier, 1889, page 81-82.
10. Broude 1987, p. 111.

Lecturi suplimentare

• Broude, Norma (1987). Macchiaioli: pictori italieni ai secolului al XIX-lea . New Haven și Londra: Yale University Press.ISBN: 0-300-03547-0
• Steinräber, E., & Matteucci, G. (1984). Macchiaioli: Pictori toscani ai luminii soarelui : 14 martie-20 aprilie 1984 . New York: Stair Sainty Matthiesen în asociere cu Matthiesen, Londra.OCLC 70337478OCLC 70337478

Legături externe

• Mai multe lucrări de Cabianca @ ArtNet