În prima perioadă a apariției sale, Viața Românească a dezbătut, în genere de pe poziții poporaniste, problemele sociale și naționale ale epocii, îmbrățișând, în spiritul tradiției Daciei literare, cultura întregului teritoriu național românesc. În perioada interbelică a acordat un spațiu larg dezbaterilor democratice și antidecadente, precum și teoriei specificului național. A promovat în special creația de orientare realistă.
Suprimată în 1940, Viața Românească a reapărut sub o formă de tranziție din noiembrie 1944 până în iulie 1946 sub conducerea lui Mihai Ralea și, începând din iulie 1948, ca revistă lunară de literatură a „Societății Scriitorilor din România”, iar din martie 1949 a Uniunii Scriitorilor.
Dicționar enciclopedic român, București, Editura Politică, 1962-1964
Mihail Sevastos — Amintiri de la Viața Românească, București, Editura de stat pentru literatură și artă, 1956 (și ediții ulterioare)
Baiculescu, George; Răduică, Georgeta; Onofrei, Neonila; Publicațiile periodice românești: (ziare, gazete, reviste). Volumul 2: Catalog alfabetic 1907-1918 : Supliment 1790-1906, București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1969
Desa, Ileana Stanca; Morărescu, Dulciu; Patriche, Ioana; Raliade, Adriana; Sulică, Iliana, Publicațiile periodice românești: (ziare, gazete, reviste). Tom. III: Catalog alfabetic 1919-1924, București, Editura Academiei Republicii Socialiste România, 1987