Vasile Gherman Pop

Vasile Gherman Pop
Date personale
Născut	13 octombrie 1850 Crasna, Imperiul Austriac
Decedat	21 iunie 1909 (58 de ani) București, România
Cetățenie	România
Ocupație	istoric
Limbi vorbite	limba română
Modifică date / text

Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu Secolul 16 - Secolul 17 Secolul 18 - Secolul 19 Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism Romantism - Realism Parnasianism - Simbolism Naturalism - Modernism Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism Suprarealism - Proletcultism Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română Scriitori după genuri abordate Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru) Poeți - Eseiști Nuveliști - Proză scurtă Literatură pentru copii

Portal România

Portal Literatură

Proiectul literatură

v • d • m

Vasile Gherman Pop alias Vasile Gr. Pop sau Vasile Gramen (n. 13 octombrie 1850, Crasna, azi raionul Storojineț, Republica Moldova – d. 21 iunie 1909, București) a fost un istoric literar, poet și prozator român^[1].

Biografie

Se trăgea dintr-o familie de țărani bucovineni. Urmează gimnaziul la Suceava, ajutat de cavalerul Eugeniu de Stârcea. Absolvent al Facultății de Litere din București (1872)^[2]. A fost profesor la București, apoi funcționar în Ministerul Instrucțiunii și al Cultelor până în anul 1900. A publicat în Foaia Soțietății pentru literatura și cultura română în Bucovina balade populare și poezii patriotice, iar în Traian, o colecție de doine din Bucovina^[1].

Opera

Conspect asupra literaturei române

În 1875-1876 îi apare, în două volume, Conspect asupra literaturei române și literaților ei de la început și până astăzi, în ordine cronologică, una din primele încercări de istorie literară la noi. Cu destinație didactică, cartea își propune să cuprindă literatura, teatrul, periodicele, societățile literare și publiciștii din toate provinciile românești. Din cultura veche Pop menționează pe Neagoe Basarab, „erudit al epocii sale", pe Coresi și Varlaam, cronicarii și cărturarii Școlii Ardelene, iar între primii noștri poeți, pe Iancu Văcărescu, Costache Conachi, Anton Pann^[1].

Partea a doua subliniază însemnătatea „direcției noi" și a personalității lui Titu Maiorescu, aproape toți junimiștii fiind incluși în lucrare. Mihai Eminescu este văzut prin prisma portretului pe care Maiorescu i-l consacrase. Aprecierile sunt de multe ori simplificatoare, iar accentul cade pe acțiunea culturală, însă pentru secolul al XIX-lea Conspectul oferă cele mai multe informații asupra unor publiciști și scriitori puțin cunoscuți. Surse i-au fost bibliografia lui Dimitrie Iarcu și Lepturariu rumănesc al lui Aron Pumnul^[1].

Volume publicate

• Aurora Bucovinei. Poezii, București, 1870;
• Despre educațiune și instrucțiune, București, 1873;
• Ce este viața și amorul filial, București, 1873;
• Despre dezvoltarea rațiunii și conduita morală, București, 1874;
• Suvenire, București, 1874;
• Eufrosina sau Virtutea unei femei, București, 1875;
• Rezultatul inspirațiunei unei mame, București, 1891.
• Conspect asupra literaturei române și literaților ei de la început și până astăzi, în ordine cronologică, I-II, București, 1875-1876; ediție îngrijită și introducere de Paul Lăzărescu, București, 1982;

Traduceri

• George Born, Catarina Comaro, București, 1879;
• H. Sternberg, Milena cea frumoasă, I-III, București, 1881-1882.

Referințe

1. ^ Dicționarul literaturii... , p. 709
2. Fișă la Biblioteca Centrală Universitară „Mihai Eminescu” Iași^{[nefuncțională]} accesat la 7 februarie 2019

Bibliografie

• Dicționarul literaturii române de la origini pînă la 1900, București, Editura Academiei Române și Editura GUNIVAS, București, 2008

Lectură suplimentară

• Dicționarul general al literaturii române, 7 vol., (București, 2004-2009)