U.2 (U point two), cunoscut anterior ca SFF-8639, [1], este un standard de interfață pentru conectarea unui dispozitiv SSD la un computer. Acoperă conectorul fizic, caracteristicile electrice și protocoalele de comunicare. Specificația U.2 a fost dezvoltată de SSD Form Factor Working Group (SFFWG) și lansată pe 20 decembrie 2011 ca mecanism de furnizare a conexiunilor PCI Express la SSD pentru segmentul high-end (stații de lucru, server). În iunie 2015, SFFWG a anunțat schimbarea denumirii în U.2.
Membrii fondatori ai grupului de lucru SSD Form Factor care au dezvoltat specificația conectorului U.2 includ Dell, EMC, Fujitsu, IBM, Intel.
Este asemănător cu conectorul SAS și SATA Express, dar utilizează până la patru benzi PCI Express (PCIe x4) printr-o utilizare diferită a pinilor disponibili și două porturi SATA.
Dispozitivele U.2 pot fi conectate la un port M.2 cu ajutorul unui adaptor.
SSD U.2 sunt proiectate pentru a se conecta la sloturi de 2,5 și 3,5 inch și permit o capacitate de stocare maximă mai mare decât SSD M.2, ca urmare a dimensiunii fizice mai mari.
Factorul de formă U.2 este mai favorabil pentru disipareacăldurii comparativ cu SSD M.2 și permite temperaturi de funcționare mai mari fără a deteriora componentele de acționare[2]
U.3
U.3 este un standard „tri-mode”, bazat pe specificația U.2 și utilizând același conector SFF-8639. Acesta combină suportul SAS, SATA și NVM Express într-un singur controler. [3]
Specificația U.3 este SFF-TA-1001 (Specification for Universal x4 Link Definition for SFF) și provine din SNIA SFF Technology Affiliate (TA) Technical Work Group (TWG).U.3 permite HDD-urilor SAS/SATA și SSD-urilor SAS/SATA/NVMe să funcționeze într-un singur conector fără complexitatea cablajului pentru mai multe protocoale. Unitățile U.3 sunt compatibile înapoi cu U.2.[4][5]
_form-factor.jpg)
