Trovanții sunt formațiuni numite și concrețiuni de gresie (grezoase)[1], create în straturi de nisipuri, legate între ele printr-un ciment carbonatic, datorită apelor calcaroase. Ca formare seamană cu stalactitele și stalagmitele din peșteri.
Descriere
În principiu, trovanții sunt gresii cu o textură mai dură decât a stratului în care se dezvoltă. Tendința lor este de creștere spontană - din centru către periferie - cu o rată de depunere care poate atinge 4-5 cm în 1200 ani. Apar sub forma unor agregate minerale nodulare, sferoidale, elipsoidale, discoidale, cilindrice sau dendritice cu structură masivă, concentrică sau plană (stratificată), având dimensiuni de la câțiva milimetri la câțiva metri. Sunt incorect cunoscuți în anumite cercuri sub numele de "pietre care cresc".
Răspândire
În România, trovanții se găsesc în mai multe locuri:
Se mai pot găsi în Călărași aproape de malul Dunării, și chiar și în nivele nisipoase-argiloase din Munții Mezeș.
În județul Vâlcea
Prima locație este o carieră de nisip care se află pe partea stângă a șoselei ce leagă Râmnicu Vâlcea de Horezu, înainte de intrarea în satul Costești. Într-un spațiu de 100 mp se află mai mulți trovanți, de diferite forme, unii grei de câteva tone, așa cum au ieșit din malul abrupt al carierei la exploatarea nisipului. De la Costești se poate ajunge la a doua locație pe un traseu marcat, mergând pe jos de la panoul cu date despre acest loc.
A doua locație, și cea mai spectaculoasă, este de-a lungul pârâului Gresarea, apă care se varsă într-un râu de lângă satul Oteșani. Satul se află la aproximativ 16 km de Horezu, urmând drumul spre Craiova (venind dinspre Râmnicu Vâlcea, viraj la stânga la intersecția din centrul localității). Aici, mergând în sus de-a lungul firișorului de apă al Gresarii, vei găsi, scoase din malul nisipos de șuvoaiele formate la ploi, trovanți de diferite forme, de la cei mici, de câteva sute de grame, până la cei mai mari de zeci sau sute de kilograme.
