Trioul interpretează mai întâi jazz, apoi muzică ușoară. Compozițiile proprii (semnate de George Grigoriu, pe versurile lui Angel Grigoriu) apar de la finele anilor 1950 și se bucură de un succes foarte mare la public. Subiectele abordate în cântece sunt atât unele „obligatorii” (propagandistice, impuse de conducerea socialistă a țării), cât și altele naive, distractive.
Astăzi, Trio Grigoriu sunt cunoscuți mai ales prin piesele „Broscuța Oac” (1957) și „Macarale” (1961).
Începuturi
Tatăl celor trei frați, pe nume Radu Grigoriu, era de profesie violonist; el s-a preocupat de educația muzicală a lui George de timpuriu. Încă din perioada liceului (în Brăila), George și Angel Grigoriu au cântat în mai multe formațiivocale. În 1945, George se înscrie în Conservatorulbucureștean, la secția canto-operă. Un an mai târziu, formula de doi este completată de Cezar Grigoriu, astfel înființându-se trioul. Formația începe să cânte la Radiodifuziune, mai întâi în formula de trei, apoi în cvartetul numit 3+1 (Trio Grigoriu și Horia Ropcea). PianistulBibi Alexandrescu îi alătură unui ansamblu de jazz.[1]
George Grigoriu, conducătorul formației, scrie mai întâi un număr de lucrăriculte. La începutul anilor 1950, însă, el se dedică exclusiv muzicii ușoare.[1] Primul concert în care trioul prezintă compoziții proprii are loc în 1957, alături de orchestracasei de discuriElectrecord; tot atunci își face debutul „Broscuța Oac”, una dintre cele mai cunoscute piese ale grupului. În același an se înregistrează la Electrecord disculLPTrio Grigoriu interpretează melodii de George Grigoriu. Discul se bucură de un mare succes la public.[2]
Din acest moment, formația imprimă relativ puține preluări și numeroase piese proprii. Muzica și versurile sunt realizate de tandemul George-Angel Grigoriu; astfel, toate piesele sunt compuse și orchestrate de primul,[1] iar cel de al doilea creează textele aproape tuturor cântecelor.[3] Stilul vocal adoptat de Trio Grigoriu este cel al armoniei strânse (en.close harmony), preluat de la formații occidentale precum The Mills Brothers, The Andrews Sisters sau Lescano Trio. Orchestrațiile diverse reflectă evoluția muzicii ușoare, de la ritmul jazzistic de swing la dansurilelatine și afro-cubane și până la începuturile muzicii rock 'n' roll.
Dată fiind popularitatea muzicii lor în România, frații Grigoriu scriu și interpretează uneori muzici comandate, propagandistice, în favoarea ideologieisocialist-staliniste („Cîntecul satelitului” – omagiază lansarea satelituluisovieticSputnik, „Din mîine noi să facem azi”, „Macarale”).
Ecouri în cultura de masă
Muzică
In buna traditie exceptionalista, propaganda comunista a lansat un zvon potrivit căruia cântăreața americanăVerdelle Smith ar fi înregistrat o versiune a cântecului „Macarale”[4].
Arte plastice
Fotografa Ștefania Bocăneală a realizat o lucrare numită Macarale râd în soare argintii, făcând aluzie la versurile piesei „Macarale”.[5]
Presă
Primul vers al piesei „Macarale” („Macarale râd în soare argintii”) este parafrazat adeseori în presă cu o notă ironică, confruntând entuziasmul proletcultismului cu urmările neplăcute, uneori tragice, ale abandonării multor proiecte ale epocii socialiste în România.[6] În alte cazuri, parafraza trimite la ideea generală de șantier în România, fără legătură cu perioada socialistă.[7]
Repertoriu selectiv
În lipsa unor informații cronologice, piesele sunt ordonate alfabetic. Numele sunt redate în grafia epocii.
Compoziții originale sau ale altor autori români
„Broscuța Oac” (inițial denumită „Broscuța îndrăgostită”; George Grigoriu/Mircea Block)
„Ce frumoasă e țara mea”
„Cine știe unde-i centru-n București?” (cu Simona Cassian)
^Costelian, Irene (). Music on Romanian National Television: between national grlorification and demarcation from the west, (in: "The Cold War and Entertainment Television", edited by Lori Maguire). Cambridge Scolars Publishing. p. 226.
