Theodor Cornel și-a definitivat educația școlară la București. A debutat cu proză în Lumea nouă literară și științifică din anul 1896. A plecat la Paris în anul 1897. Aici a rămas timp de unsprezece ani și a activat în publicistică. A fost redactor la cotidianul La Roumanie. Împreună cu Stan Golestan și cu Fernand Brulin au editat Revue Franco-Roumaine. A folosit de-a lungul activității sale editoriale și pseudonimele Parize, Le Petit Roumain, și Tristis. A mai colaborat cu La Revue blanche și Le Courier europeen În România a activat în periodicele Adevărul, Voința Națională, Evenimentul, Literatură și artă română și altele, cu poeme în proză, cronici dramatice, cronici de artă, schițe, note de călătorie, Scrisori din Paris, etc.
A trăit viața plină de efervescență a boemei pariziene unde a cunoscut tendințele moderniste ale epocii. În timpul șederii în capitala Franței a scris studiul La Roumanie litteraire d’aujord’hui din anul 1903. Prin ce a scris, a relevat evoluția ezitantă a fenomenului literar din România de la sfârșitul secolului al XIX-lea.
Revenit în București, a publicat două volume de poeme în proză intitulate Mentalia (1908) și Cântări pentru inimă (1910). Ambele volume au generat reacții puternice în critica literară a timpului. În perioada 1909-1914 a publicat un dicționar biografic, Figuri contimporane din România în trei volume.
