Locul de amplasare a templului Tōdai pe harta prefecturii Nara
Tōdai-ji (東大寺,tōdaiji?, Marele Templu din Răsărit) este un templubudist din orașul Nara, din Japonia. Templul Tōdai-ji este cel mai mare templu budist din această țară, și unul dintre cele mai vechi. Aici se desfășoară anual sărbătorile și ritualurile religioase naționale. În prezent templul aparține sectei Kegon.
Istorie
În anul 741 d.Hr., împăratul Shōmu a emis un edict prin care ordona construirea în întreaga țară a așa-numitelor temple provinciale (kokubunji (国分寺,kokubunji?)), drept elemente doveditoare ale biruinței religiei budiste în întreaga țară. În acest context, în anul 745 a fost construit templul Tōdai-ji cu rolul de templu al provinciei Yamato (actualmente prefectura Nara) și de templu imperial, superior tuturor celorlalte temple. De asemenea, Tōdai-ji a fost templu administrativ al celor șase secte budiste venite din China: Ritsu, Kusha, Jōjitsu, Sanron, Hossō și Kegon. Scrierile epocii spun[1] că toate cele șase secte aveau la Tōdai-ji birouri, altare și biblioteci proprii.
În anul 752 a avut loc sfințirea Marelui Buddha (Daibutsu) din sala principală a templului, eveniment ce atrage mulți vizitatori veniți din China și Coreea. Statuia îi este dedicată lui BuddhaVairocana (Dainichi Nyorai) și are o înălțime de 15 metri.
În anul 754 sosește în Japonia, la invitația împărtului Shōmu, vestitul călugăr chinez Ganjin (688-763). El este cel ce a introdus ritualul de hirotonire (kaidan), un an mai târziu construinduse la Tōdai-ji primul altar de hirotonire (kaidan-in) din Japonia. Toți noii preoți și călugări budiști trebuiau să vină aici pentru a fi hirotonisiți. Printre clericii budiști ce au fost hirotonisiți aici se numără celebrul Saichō (767-822) și Kūkai (774-835). Tot aici aveau loc și alte ceremonii importante, ca de exemplu celebrul ritual Omizutori.
Cu timpul, influența templului Tōdai-ji a scăzut, deoarece capitala a fost mutată la Kyoto, apoi la Kamakura. Un alt motiv al decăderii sale ar fi faptul că Tōdai-ji își pierde puterea în favoarea altor temple, precum Enryaku-ji, care obțin autonomia de a-și hirotonisi proprii preoți.
În următorii ani apar diferite încercări nereușite de a readuce puterea demult pierdută a templului. Cu toate acestea, Tōdai-ji rămâne cel mai important templu budist din Japonia. În prezent, templul joacă rolul de centru atât religios, petrecându-se aici ceremonii și procesiuni budiste, cât și cultural-istoric, găzduind expoziții și fiind una din principalele atracții turistice a orașului Nara.
Arhitectură
Clopotnița templului.
Se spune că la constrcția templului au participat foarte mulți călugări, conduși de către arhitectul și călugărul Gyōki (668-749), care au călătorit în toată Japonia pentru a solicita donații. Templul a fost construit în anul 745, dar a fost finalizat complet abia în anul 751, constituind un mare complex religios. La ora actuală, Tōdai-ji este cea mai mare construcție religioasă din lemn și cel mai mare templu budist din Japonia. Construcția templului aproape că a falimentat economia japoneză.
Sala Marelui Buddha (Daibutsuden) de la Tōdai-ji a fost reconstruită de două ori din cauza unor incendi. Construcția actuală datează din secolul al XVIII-lea. Marele Buddha are o înălțime de 15 metri[2] și este în întregime din bronz. La ceremonia de sfințire a statuii, au participat 10.000 de oameni, iar ceremonia a fost efectuată de călugărul indian Bodhisena.
Pe lângă Sala Marelui Buddha, Tōdai-ji mai deține în complețul său câteva altare ,o clopotniță budistă (shuro), o sală de lectură a sūtrelor (kōdo), o sală de păstrare a tobei sacre (kōro), și în sud se află o poartă cu două statui a doi paznici cerești (Niōmon). Poarta datează din secolul al XII-lea, fiind construită în stilul chinezesc al dinastiei Song, iar cei doi paznici cerești (Niō) au fost realizați din lemn de către călugărul japonez Unkei (1150-1223). Complexul inițial conținea două pagode (tō) de 100 de metri, dar au fost distruse în urma unui cutermur. De asemenea, există și o Sală a Lotusului (Hokke-dō) unde se păstrează o colecție impresionantă de statui și de obiecte ceremoniale budiste.
^Abe, Ryuichi (). The Weaving of Mantra: Kukai and the Construction of Esoteric Buddhist Discourse. Columbia University Press. pp. 35, 55. ISBN0-231-11286-6.
