SuperLuna din 19 martie 2011 (dreapta), comparată cu cea obișnuită din 20 decembrie 2010 (stânga)
SuperLuna reprezintă acel fenomen astronomic care constă în suprapunerea fazei de Lună plină sau Lună nouă cu poziția Lunii la perigeul traiectoriei sale circumterestre.
Atunci când ne referim doar la Luna plină, avem un maxim de luminozitate a Lunii, care se va vedea cu circa 6% mai mare decât în mod normal, iar strălucirea acestia va fi mai mare cu circă 12%.
Deoarece forța mareelor scade cu patratul distanței Pământ-Lună, procentul de mărire al acestei forțe în faza de superlună față de medie devine 12%.
Mareele provin din efectul combinat al Lunii și Soarelui asupra oceanelor.[3] Acest efect este și mai important când Luna e plină sau nouă (întrucât Luna, Terra și Soarele sunt aliniate). Când Luna se află la perigeu, forța mareică este și mai importantă.[4] Totodată, chiar dacă fluxul sau refluxul au amplitudini mai mari, forța mareică lunară rămâne totuși slabă.[5]
Catastrofe
Unele studii raportează o slabă corelație între activitatea lunară și seisme puțin profunde și de foarte slabă intensitate. Nicio corelație nu a putut fi găsită cu seisme importante.[6][7][8]
Speculații
Speculații au fost emise spunând că seismul din Oceanul Indian, care s-a produs la 26 decembrie 2004, a fost influențat de o SuperLună care s-a produs după două săptămâni, la 10 ianuarie 2005.[9] Speculații similare au fost emise pentru seismul japonez din 2011 care s-a produs cu 8 zile înainte de cea mai apropiată SuperLună după 1992.[10] În cele două cazuri, Luna era aproape de apogeu, la seism.[5][11] De altfel, cele trei SuperLuni cele mai apropiate din secolul al XX-lea nu corespund niciunui seism cu o magnitudine mai mare de 6,0.[12]
