coloratura soprano[*][[coloratura soprano (soprano voice with high range and the ability to execute with elaborate ornamentation and embellishment)|]]
Stella Roman s-a născut la Cluj, Austro-Ungaria. A studiat canto timp de opt ani înaintea debutului concertistic din Cluj, orașul natal. După debutul ei la București a câștigat o bursă de studii în Italia cu marea interpretă veristă Giuseppina Baldassare - Tedeschi, despre care spunea mai târziu: "stilul ei nu mi se potrivea".[11] A continuat studiile cu Hariclea Darclée (prima interpretă a rolului titular din Tosca în anul 1900), fiind mult mai fericită sub îndrumarea ei: "m-a învățat valoarea fiecărui cuvânt și a fiecărei fraze".[11]
Debutul ei într-o sală de operă s-a produs la Bologna în anul 1934 în rolul Magdalena din Andrea Chénier (alte surse menționând debutul ei la Piacenza în 1932). A cântat Tosca la Teatro di San Carlo în Napoli, începând lunga ei colaborare cu tenorul Giacomo Lauri-Volpi. În anul 1937 i-a fost oferit un contract pe trei ani la Opera din Roma de către Tullio Serafin, făcându-și imediat debutul în Aida de Giuseppe Verdi.[12]
Tot cu Aida a debutat și la Metropolitan Opera din New York în anul 1941, continuând să cânte acolo pe parcursul anilor '40 în repertoriul italian: Trubadurul, Otello, Bal mascat, Cavalleria rusticana, La Gioconda, Tosca, Boema ș.a. A împărțit deseori aceste roluri la Met cu Zinka Milanov. A părăsit Metropolitan-ul în 1951 odată cu sosirea lui Rudolph Bing ca director general. La Metropolitan a cântat 126 de spectacole, apărând în 13 roluri pe parcursul celor 10 stagiuni (dintre toți soliștii de operă pe care i-a avut România ea a cântat cele mai multe spectacole la Metropolitan). A cântat de asemenea la San Francisco, Cincinnati, deseori în Brazilia, Cuba, Mexic și Puerto Rico iar în Europa la Florența, Berlin, Salzburg și în multe alte orașe importante.
Stella Roman s-a bucurat de o relație specială cu Richard Strauss, care a ales-o să cânte rolul Împărătesei în premiera italiană a operei Die Frau ohne Schatten la Scala din Milano în anul 1940. Mai târziu l-a vizitat pe Strauss la Pontresina în anul 1948 pentru a studia cu el Ultimele Patru Cântece și rolul Marschallin din Cavalerul Rozelor. Cu rolul Marschallin și-a încheiat cariera la teatrul San Carlo din Napoli. S-a retras în 1953 după a doua căsătorie; cariera ei a adunat 19 ani.
Vocea sa a fost admirată pentru calitatea căldurii lirice și pentru abilitatea unor pianissime pe note înalte și a climaxului vibrant, dar s-a spus despre tehnica sa că ar fi fost neortodoxă și uneori 'eretică'.
După retragerea de pe scenă a început să picteze, lucrările ei fiind expuse. A murit la vârsta de 87 de ani la New York.
Discografie
Câteva dintre spectacolele de la Metropolitan Opera au fost înregistrate.[8][13] Dintre înregistrările Stellei Roman, în ordine cronologică:
Giuseppe Verdi - Trubadurul - Stella Roman, Elisabeth Carron, Kerstin Thorborg, Frank Valentino, Nicola Moscona; Metropolitan Opera, dirijor Cesare Sodero; (live, 13 martie 1943)
Giuseppe Verdi - Aida - Stella Roman, Sylvia Sawyer, Gino Sarri, Antonio Manca-Serre, Vittorio Tatozzi, Franco Pugliese; Opera din Roma, dirijor Alberto Paoletti; (1950)
Giuseppe Verdi - Trubadurul - Stella Roman, Sylvia Sawyer, Gino Sarri, Antonio Manca-Serre, Vittorio Tatozzi; Opera din Roma, dirijor Luigi Ricci; (1950)
Stella Roman a spus că a făcut mai multe înregistrări de cântece populare românești cu George Enescu, dar nu se știe exact unde au fost realizate.
^Facebook; Twitter; options, Show more sharing; Facebook; Twitter; LinkedIn; Email; URLCopied!, Copy Link; Print (). „Stella Roman; Celebrated Operatic Star” (în engleză). Los Angeles Times. Accesat în .
