Acțiunile militare de stabilizare a frontului pe Siret au reprezentat o serie de lupte care s-au desfășurat în perioada 9/22 decembrie1916 - ianuarie 1917 în nordul Munteniei și sudul Moldovei, având ca obiectiv principal stoparea înaintării forțelor centrale pe teritoriul național. Ele au avut ca rezultat înfrângerea forțelor ruso-române de către trupele Puterilor Centrale.
Acțiunile militare au făcut parte din operația de apărare a teritoriului Munteniei, cea de-a patra operație de nivel strategic desfășurată de Armata României în campania anului 1916.[1]:pp 491-494
După Bătălia pentru București, încheiată cu victoria forțelor centrale, obiectivul comandamentului român era de a întârzia înaintarea inamicului prin acțiuni ofensive, în scopul de a câștiga timp pentru a permite concentrarea trupelor rusești, organizând rezistența pe aliniamente succesive, mai întâi pe aliniamentul Cricov - Ialomița iar ulterior pe linia de rezistență Râmnicu Sărat - Viziru - Dunărea.
După pierderea acestor aliniamente, forțele ruso-române au încercat să creeze o nouă poziție de rezistență, între Carpații Orientali și cursul inferior al râului Siret.
Forțe participante
Dispozitivul forțelor române
Aripa dreaptă a forțelor române era formată din Armata 2, comandată de generalul Alexandru Averescu, care ocupa dispozitiv de luptă de la râul Slănic până la comunicația Râmnicu Sărat-Focșani. Aripa stângă, până la Dunăre era formată de forțe ruse aparținând de Corpurile 4, 8 și 4 Siberian.[1]:p. 495
Forțele Puterilor Centrale erau grupate în două armate. Armata 9 germană comandată de generalul Erich von Falkenhayn avea ca
axă de înaintare calea ferată Buzău-Focșani, cu Grupul Kraft în stânga, în regiunea muntoasă și Grupul Morgen în dreapta. Armatei de Dunăre, formată din Grupul Kosch și forțe bulgare, înainta de-a lungul Dunării, pe direcția principală Slobozia - Brăila.[3]:p. 522
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
