Sistemul Federal de Rezerve al Statelor Unite ale Americii

Sistemul Federal de Rezerve al Statelor Unite ale Americii
Federal Reserve System are sediul central în Eccles Building
Emblema
Sediul central	Washington, DC, USA
Înființare	23 decembrie 1913
președinte al Rezervei Federale[*]​	Jerome Powell[*]​ Janet Yellen Ben Bernanke Alan Greenspan Paul Volcker[*]​ G. William Miller[*][[G. William Miller (American businessman and investment banker (1925–2006))|​]] Arthur Frank Burns[*]​ William McChesney Martin[*][[William McChesney Martin (chairman of the United States Federal Reserve Bank from 1951 to 1970)|​]] Thomas B. McCabe[*][[Thomas B. McCabe (U.S. Federal Reserve chairman, businessman (1893–1982))|​]] Marriner Stoddard Eccles[*][[Marriner Stoddard Eccles (American economist and banker (1890–1977))|​]] Eugene Robert Black[*][[Eugene Robert Black (economist american)|​]] Eugene Meyer[*]​ Roy A. Young[*][[Roy A. Young (American businessman)|​]] Daniel Richard Crissinger[*][[Daniel Richard Crissinger (American banker)|​]] William P. G. Harding[*][[William P. G. Harding (politician american)|​]] Charles Sumner Hamlin[*][[Charles Sumner Hamlin (politician american)|​]]
Banca Centrală din	Statele Unite ale Americii
Monedă	US dollar
Cod ISO 4217	USD
Baza ratei de împrumut	5.25%
Baza ratei de depozit	5.25%
Imprimerie	Bureau of Engraving and Printing
Monetărie	US Mint
Prezență online
federalreserve.gov
Modifică date / text

The Federal Reserve System, sau Federal Reserve, adesea The Fed, în română, Sistemul federal de rezervă [monetară], este banca centrală națională și sistemul național aferent al acesteia al Statelor Unite ale Americii.

Federal Reserve System este un sistem bancar semi-guvernamental alcătuit din:

• (1) un consiliu de guvernatori (în engleză, Board of Governors) numiți prin hotărâre prezidențială, care au sediul în Washington, D.C.;
• (2) un comitet federal al pieței libere (în engleză, [the] Federal Open Market Committee;
• (3) douăsprezece bănci regionale, numite regional Federal Reserve Banks localizate în diferite orașe mari de-a lungul națiunii, toate societăți pe acțiuni; și
• (4) numeroase bănci private, care posedă părții variabile din valoarea totală a acțiunilor celor 12 bănci regionale ale sistemului ([the] regional Federal Reserve Banks).

Jerome Powell este actualul Președinte al Sistemului de rezervă monetară, în engleză, Chairman of the Board of Governors of the Federal Reserve System.

Este demn de remarcat că, spre deosebire de multe țări ale lumii în care băncile centrale sunt proprietatea exclusivă a statului respectiv, în Statele Unite ale Americii, Federal Reserve System este deținut de entități private.

Istoric

După Panica din 1907, a devenit din ce în ce mai evidentă necesitatea unei reforme a sistemului bancar american.^[1][2][3][4] Panica din 1907 se înscria într-o serie de crize bancare ce afectaseră economia SUA în precedentul sfert de veac.^[5] Sistemul avea două mari slăbiciuni: o monedă inelastică și o lipsă de lichidități.^[5] În 1908, Congresul a adoptat Legea Aldrich–Vreeland, care înființa Comisia Monetară Națională care să facă planuri pentru astfel de reforme.^[6] Aceasta a venit cu mai multe recomandări, pe care Congresul le-a respins în mod repetat. Începuturile Legii Rezervei Federale au fost într-o revizuire a acestor propuneri redactată de senatorul Aldrich împreună cu reprezentanții marilor grupuri financiare și industriale.^[7][8] The House voted on 22 decembrie 1913, with 298 yeas to 60 nays, and the Senate voted 43–25 on 23 decembrie 1913.^[9] President Woodrow Wilson signed the bill later that day.^[10]

După Panica din 1907, Comisia era condusă de liderul republican din Senat Nelson Aldrich. Aldrich a înființat două commisii – una care să studieze în profunzime sistemul monetar american, și alta, pe care a condus-o el însuși, care să studieze sistemele bancare europene și să elaboreze un raport despre ele.

La începutul lui noiembrie 1910, Aldrich s-a întâlnit cu cinci membri ai comunității bancare pentru a elabora o lege a sistemului bancar. Paul Warburg, participant la întâlnire și vechi susținător al ei bănci centrale a SUA, a scris ulterior că Aldrich era „impresionat de tot ce observase în străinătate și confruntat cu greaua sarcină de a redacta o propunere legislativă extrem de tehnică în timp ce era măcinat zilnic și de îndatoririle sale parlamentare cotidiene”.^[11] După zece zile de deliberări, s-a convenit asupra propunerii inițiale, numite „Planul Aldrich”. Ea avea câteva componente esențiale, între care ideea unei bănci centrale cu sediul la Washington și cu cincisprezece filiale aflate în puncte diferite din SUA, amplasate strategic, și o monedă elastică și uniformă bazată pe aur și pe bancnotă comercială. Aldrich credea că ideal ar fi ca banca centrală să nu fie sub influență politică, dar a fost convins de Warburg că așa ceva nu este fezabil.^[11] The compromise involved representation of the public sector on the Board of Directors.^[12]

Propunerea lui Aldritch a întâmpinat opoziție din partea politicienilor. Criticii îl acuzau pe Aldrich că este influențat de bancheri puternici, ca J. P. Morgan și John D. Rockefeller, Jr., ginerele lui Aldrich. Majoritatea republicanilor susțineau Planul Aldrich,^[12] dar per ansamblu nu exista suficientă susținere în Congres pentru a fi adoptat, deoarece statelor rurale și vestice li se părea ca el favorizează „stabilimentul estic”.^[13] Democrații progresiști susțineau un sistem de rezerve aflat în proprietatea și administrația guvernului; ei credeau că proprietatea publică asupra băncii centrale va pune capăt controlului exercitat de Wall Street asupra masei monetare americane.^[12] Democrații conservatori militau pentru un sistem de rezerve descentralizat, aflat în proprietate privată, care să fie, însă, și el, liber de controlul Wall Streetului.^[12]

Planul Aldrich inițial a primit o lovitură grea în 1912, când democrații au câștigat președinția și majoritatea în Congres.^[11] Președintele Woodrow Wilson credea însă că planul Aldrich poate suferi câteva modificări în așa fel încât să devină o lege bipartizană. El a stat la baza Legii Rezervei Federale, al cărei proiect a fost avansat de senatorul Robert Owen în mai 1913. Diferența principală între această propunere și Planul Aldrich a fost că controlul asupra Comisiei Directoare (denumită acum Comisia Federală pentru Piața Deschisă) trecea în mâinile guvernului.^[13][14] Legea a fost în cele din urmă adoptată de Congres la 23 decembrie 1913,^[15][16] dar nu a fost una bipartizană, fiind susținută mai ales de majoritatea democrată.^[14]

Băncile Sistemului (The Federal Reserve Banks)

Băncile Sistemului federal de rezervă constituie simultan și băncile responsabile de emiterea și controlul monedei americane (dolarul american) într-o anumită zonă de jurisdicție a națiunii numită Federal Reserve District. Numărul de districte federale de rezervă monetară (în engleză, [The] Federal Reserve Districts) coincid cu numărul de bănci regionale, 12.

The Federal Reserve Districts se găsesc mai jos, fiind listate împreună cu numărul și litera lor de identificare, care sunt folosite pentru identificarea bancnotelor SUA (denumite oficial Federal Reserve Notes), pentru identificarea unică a băncii emitente și a seriei sau a "șarjei" emise de aceasta.

Un dollar american de azi expunând portretul lui George Washington; în colțul din dreapta sus se observă litera L, înaintea seriei bancnotei, semnificând emiterea acesteia în San Francisco.

Districte

Președintele Woodrow Wilson 1913-1921

Banca regională	Literă	Număr	Sucursală	Sit	Președinte	Poză
Federal Reserve Bank of Boston	A	1		http://www.bos.frb.org/ Arhivat în 5 octombrie 2013, la Wayback Machine.	Eric S. Rosengren
Federal Reserve Bank of New York	B	2	Buffalo (stängd 31 oktober 2008), New York [17]	http://www.newyorkfed.org/	William C. Dudley
Federal Reserve Bank of Philadelphia	C	3		http://www.philadelphiafed.org/	Charles I. Plosser
Federal Reserve Bank of Cleveland	D	4	Cincinnati, Ohio / Pittsburgh, Pennsylvania	http://www.clevelandfed.org/	Sandra Pianalto
Federal Reserve Bank of Richmond	E	5	Baltimore, Maryland / Charlotte, North Carolina	http://www.richmondfed.org/	Jeffrey M. Lacker
Federal Reserve Bank of Atlanta	F	6	Birmingham, Alabama / Jacksonville, Florida / Miami, Florida / Nashville, Tennessee / New Orleans, Louisiana	http://www.frbatlanta.org/	Dennis P. Lockhart
Federal Reserve Bank of Chicago	G	7	Detroit, Michigan / Des Moines, Iowa	http://www.chicagofed.org/	Charles L. Evans
Federal Reserve Bank of St Louis	H	8	Little Rock, Arkansas / Louisville, Kentucky / Memphis, Tennessee	http://www.stlouisfed.org/	James B. Bullard
Federal Reserve Bank of Minneapolis	I	9	Helena, Montana	http://www.minneapolisfed.org/	Gary H. Stern
Federal Reserve Bank of Kansas City	J	10	Denver, Colorado / Oklahoma City, Oklahoma / Omaha, Nebraska	http://www.kansascityfed.org/	Thomas M. Hoenig
Federal Reserve Bank of Dallas	K	11	El Paso, Texas / Houston, Texas / San Antonio, Texas	http://www.dallasfed.org/	Richard W. Fisher
Federal Reserve Bank of San Francisco	L	12	Los Angeles, Kalifornien / Portland, Oregon / Salt Lake City, Utah / Seattle, Washington	http://www.frbsf.org/	Janet L. Yellen

Poziția legală și poziția în guvern

Componentele diferite ale Federal Reserve System au diferite statute legale.

Astfel, [The] Board of Governors of the Federal Reserve System este o agenție guvernamemntală independentă. Acest Consiliu de guvernatori sunt responsabili în fața unor legi așa cum sunt Freedom of Information Act și Privacy Act, care se referă la agenții guvernamentale și nu la entități particulare.

Guvernatori ai Sistemului Federal de Rezerve

Nr.	Anii în care a fost guvernator	Nume	Poză
1	1914-1916	Charles Hamlin
2	1916-1922	William P. G. Harding
3	1923-1927	Daniel Richard Crissinger
4	1927-1930	Roy A. Young
5	1930-1933	Eugene Meyer
6	1933-1934	Eugene R. Black
7	1934-1948	Marriner Stoddard Eccles
8	1948-1951	Thomas B. McCabe
9	1951-1970	William McChesney Martin, Jr
10	1970-1978	Arthur Burns
11	1978-1979	William Miller
12	1979-1987	Paul Volcker
13	1987-2006	Alan Greenspan
14	2006-	Ben Bernanke

Rezultate financiare

În ianuarie 2010, Federal Reserve (Fed), a anunțat un profit net record de 52,1 miliarde dolari pentru 2009, în creștere cu 13% față de cel înregistrat în 2008, potrivit datelor preliminare^[18]

Inflația în Statele Unite ale Americii

Note

1. „Panic of 1907: J.P. Morgan Saves the Day”. US-history.com. Accesat în 6 decembrie 2014. 
2. „Born of a Panic: Forming the Fed System”. The Federal Reserve Bank of Minneapolis. Accesat în 6 decembrie 2014. 
3. Abigail Tucker (29 octombrie 2008). „The Financial Panic of 1907: Running from History”. Smithsonian Magazine. Accesat în 6 decembrie 2014. 
4. Herrick, Myron (martie 1908). „The Panic of 1907 and Some of Its Lessons”. Annals of the American Academy of Political and Social Science. Accesat în 29 august 2011. 
5. ^ Flaherty, Edward (16 iunie 1997). „A Brief History of Central Banking in the United States”. Netherlands: University of Groningen. Arhivat din original la 28 iulie 2012. Accesat în 10 martie 2017. 
6. Whithouse, Michael (mai 1989). „Paul Warburg's Crusade to Establish a Central Bank in the United States”. The Federal Reserve Bank of Minneapolis. Arhivat din original la 16 mai 2008. Accesat în 29 august 2011. 
7. „For years members of the Jekyll Island Club would recount the story of the secret meeting and by the 1930s the narrative was considered a club tradition”. Jekyllislandhistory.com. Arhivat din original la 11 iunie 2012. Accesat în 30 aprilie 2012. 
8. „Papers of Frank A.Vanderlip "I wish I could sit down with you and half a dozen others in the sort of conference that created the Federal Reserve Act"” (PDF). Accesat în 30 aprilie 2012. 
9. „The Federal Reserve Act of 1913 – A Legislative History”. Llsdc.org. Accesat în 30 aprilie 2012. 
10. „Affixes His Signature at 6:02 P.M., Using Four Gold Pens”. New York Times. 24 decembrie 1913. Accesat în 30 aprilie 2012. 
11. ^ „Paul Warburg's Crusade to Establish a Central Bank in the United States”. The Federal Reserve Bank of Minneapolis. 
12. ^ „America's Unknown Enemy: Beyond Conspiracy” (PDF). American Institute of Economic Research. Arhivat din original (PDF) la 12 aprilie 2019. Accesat în 10 martie 2017. 
13. ^ „Born of a panic: Forming the Federal Reserve System”. The Federal Reserve Bank of Minneapolis. august 1988. Arhivat din original la 16 mai 2008. Accesat în 10 martie 2017.  https://www.minneapolisfed.org/publications/the-region/born-of-a-panic-forming-the-fed-system Arhivat în 29 mai 2016, la Wayback Machine.
14. ^ Johnson, Roger (decembrie 1999). „Historical Beginnings... The Federal Reserve” (PDF). Federal Reserve Bank of Boston. p. 8. Arhivat din original (PDF) la 25 decembrie 2010. Accesat în 23 iulie 2010. 
15. „Congressional Record – House”. Scribd.com. 22 decembrie 1913. p. 1465. Accesat în 29 august 2011. 
16. „Congressional Record – Senate”. Scribd.com. 23 decembrie 1913. p. 1468. Accesat în 29 august 2011. 
17. New York Fed Announces Closing of Buffalo Branch, Effective October 31 - Federal Reserve Bank of New York
18. Profit record pentru Banca Centrala a SUA in 2009, 13 ianuarie 2010, wall-stret.ro, accesat la 13 ianuarie 2010

Legături externe

• en Official Federal Reserve web site
• en The Federal Reserve System in Brief Arhivat în 21 ianuarie 2008, la Wayback Machine.
• en Money, Banking and the Federal Reserve Arhivat în 7 septembrie 2006, la Wayback Machine.
• en How "The Fed" Works @ HowStuffWorks.com
• en Ownership of Federal Reserve Arhivat în 19 octombrie 2006, la Wayback Machine.
• Președintele Fed, adevăratul nr. 2 al SUA Arhivat în 9 februarie 2014, la Wayback Machine., 5 februarie 2014, Gabriela Anghel, România liberă

Bancnote și monede ale Statelor Unite ale Americii

Subiecte - Sistemul federal de rezerve | Federal Reserve Note | Dolar american | US Mint

Bancnote - $1 | $2 | $5 | $10 | $20 | $50 | $100 | Valori mai mari

Monede - Cent | 5 cenți | 10 cenți | 25 de cenți | 50 de cenți | dolar

Vezi și – Monede comemorative | Dolar confederat