Simfonia numărul 25 în sol minor, K. 183/173 dB, a fost scrisă de Wolfgang Amadeus Mozart la vârsta de 17 ani, în octombrie 1773,[1] la scurt timp după succesul operei seria Lucio Silla. Se presupune că a fost terminată la Salzburg, la data de 5 octombrie, la doar două zile după terminarea Simfoniei numărul 24, deși acest lucru rămâne incert. Prima parte a acestei simfonii este cunoscută ca fiind muzica de deschidere a filmului Amadeus de Miloš Forman
Aceasta este una dintre cele două simfonii pe care Mozart le-a compus în sol minor, uneori fiind denumită „mica simfonie în sol minor”. Cealaltă simfonie este Simfonia numărul 40.
Simfonia este scrisă pentru 2 oboi, 2 fagoți, 4 corni francezi și instrumente cu coarde.
Prima parte
A doua parte
A treia parte
A patra parte
Stil și influențe
Având linii melodice cu salturi mari și ritm sincopat, această simfonie este caracteristică curentului Sturm und Drang. Totodată, se pot găsi asemănări cu alte simfonii ale curentului Sturm und Drang din acea perioadă, fiind probabil inspirată de Simfonia numărul 39 în sol minor a lui Joseph Haydn.[2]
Interpretări
Simfonia numărul 25 a fost interpretată în Statele Unite ale Americii de către Boston Symphony Orchestra la data de 27 octombrie 1899, fiind dirijată de Wilhelm Gericke. Aceasta nu a mai fost interpretată în Statele Unite până în anul 1937, când a fost readusă în lumină pentru programul Sinfonietta al dirijorului Alfred Wallenstein. John Barbirolli și New York Philharmonic au interpretat-o din nou în 1941 ca parte a programului de centenar.[3]
Note
^Mozart, Wolfgang Amadeus (). Die Sinfonien III. Giglberger, Veronika (preface), Robinson, J. Branford (transl.). Kassel: Bärenreiter. pp. XIII. ISMN M-006-20466-3
^H. C. Robbins Landon, Haydn: Chronicle and Works, 5 vols, (Bloomington and London: Indiana University Press, 1976–) vol. 2, Haydn at Eszterhaza, 1766–1790
^Hall, David (1942). Mozart: Symphony No. 25 in G minor. John Barbirolli and the Philharmonic-Symphony Orchestra of New York. New York: Columbia Records. MX-217.
