Sensul iubirii este un volum de poezii al poetului român Nichita Stănescu, publicat în 1960[1] la E.S.P.L.A., în colecția „Luceafărul”. Sensul iubirii este volumul de debut editorial al poetului, debutul absolut producându-se în revistele „Tribuna”, nr. 6, din 17 martie 1957, și în „Gazeta literară”, nr. 12, din 21 martie 1957.
Cântec („Când treci, zveltă și fragedă, odată cu zorile”)
Dimineața logodnicilor
Deodată am auzit ploaia venind...
Lună în câmp
Cântec de iarnă
Vitraliu („Umbra ta, lovindu-se de ziduri”)
După o zi de muncă
Meditație de seară
Cor pentru rachetă
După înălțarea zidurilor
Cântec de protest
Pentru liniștea somnului
Somnul stadionului
Joc de seară
O călărire în zori
Imn
Cântec despre adolescența eroului
Cântec („Trec, șfichiuind scara înaltă cu tuiul”)
Credo
Conform unui interviu luat la Televiziunea Română,[3], Nichita Stănescu a afirmat următoarele despre volumul său de debut:
“
Sensul iubirii a fost cartea cea mai minunată din viața mea. În primul rând, pentru că ea a apărut foarte târziu. A fost un debut târziu. În al doilea rând, pentru că nu a fost un debut adevărat. În clipa în care ea mi-a apărut, era mult mai puțin talentată decât imi imaginam eu că sunt. Și era mult mai puțin adevărată decât puteam eu să o fac. Dar, în fine, a fost un act de crispare. Orice debut este întrucâtva și un act de crispare.
Eh ... Sensul iubirii este ca și primul sărut, într-un fel, ... absolut stângaci și fără consecințe.
”
Note
^Marian Chirulescu, Paul D. Popescu, Mihaela Radu (). Personalități prahovene. Dicționar biobibliografic. Darkoprint. p. 585.Mentenanță CS1: Utilizează parametrul autori (link)
^Nichita Stănescu (). Noduri și semne. Curtea Veche Publishing. p. 9.
