Seliștea, Secureni

Seliștea
Селище
—  Comună  —
Seliștea Seliștea (Regiunea Cernăuți) Poziția geografică
Seliștea Seliștea (Ucraina) Poziția geografică
Coordonate: 48°29′53″N 27°05′18″E ({{PAGENAME}})
Țară	Ucraina
Regiune	Cernăuți
Raion	Secureni
KOATUU	7324088501
Reședință	Seliștea
Componență	Seliștea
Populație (2007)
- Total	1.560 locuitori
Fus orar	UTC+2
Cod poștal	60216
Prezență online
Modifică date / text

Seliștea (în ucraineană Селище, transliterat: Selîșce) este un sat reședință de comună în raionul Secureni din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are 1,560 locuitori, preponderent ucraineni.

Satul este situat la o altitudine de 259 metri, în partea de vest a raionului Secureni.

Istorie

Localitatea Seliștea a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei, numindu-se inițial Seliște. După 1711, a fost ocupată de turci, devenind parte din raiaua Hotinului a Imperiului Otoman.

Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 – 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o gubernie împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău^[1]).

La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Seliștea făcea parte din Ocolul Nistrului de sus a Ținutului Hotin ^[2]. În a doua jumătate a secolului al XIX-lea a fost construită aici o biserică de lemn ^[3].

Moșia satului a fost stăpânită de Pavel Burdica (1815-1878) și de Matei Krupenski (1878-1917).

După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Seliștea a făcut parte din componența României, în Plasa Secureni a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni.

Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2 august 1940, a fost înființată RSS Moldovenească, iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Cernăuți, prin alipirea părții de nord a Bucovinei cu Ținutul Herța și cu cea mai mare parte a județului Hotin din Basarabia ^[4].

În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți. Locuitorii satului au suferit de foamete în anii 1946-1947.

Începând din anul 1991, satul Seliștea face parte din raionul Secureni al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 17 (2+15), reprezentând 0,93% din populație ^[5]. În prezent, satul are 1.560 locuitori, preponderent ucraineni.

Demografie

Componența lingvistică a comunei Seliștea

     Ucraineană (98,72%)

     Rusă (1,03%)

     Alte limbi (0,26%)

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Seliștea era vorbitoare de ucraineană (98,72%), existând în minoritate și vorbitori de rusă (1,03%).^[6]

1930: 2.800 (recensământ)^[7]

1989: 1.823 (recensământ)

2007: 1.560 (estimare)

Obiective turistice

• Biserica de lemn cu hramul "Pokrovka" - construită în 1808 din lemn pe fundație de piatră; are o clopotniță deasupra pridvorului ^[8]
• Monumentul soldaților căzuți în cel de-al doilea război mondial - construit în 1995, cu ocazia celei de-a 50-a aniversări a victoriei în Marele Război pentru Apărarea Patriei, în memoria celor 210 soldați localnici morți ^[9]
• cele trei monumente de la intrarea în cimitirul satului - Monumentul eroului necunoscut din cel de-al doilea război mondial; Monumentul participanților la Răscoala de la Hotin; Monumentul fondatorilor puterii sovietice din sat - ridicat în anul 1975

Note

1. Lucian Predescu - Enciclopedia României (Ed. Cugetarea – Georgescu Delafras, București, 1940), p. 563
2. „Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Regiunile naturale dintre Prut și Nistru (articol de T. Porucic)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 13 decembrie 2007. Accesat în 16 mai 2009. 
3. „Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Biserici de lemn (articol de Petre Constantinescu-Iași)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 13 decembrie 2007. Accesat în 16 mai 2009. 
4. Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român (Ed. Univers Enciclopedic, București, 2002), p.340-353
5. „Dr. Ion Popescu - Cap. II. Populația românofonă din Regiunea Cernăuți la sfârșitul perioadei sovietice (Nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și Ținutul Herței)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 5 ianuarie 2012. Accesat în 22 mai 2009. 
6. „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Cernăuți pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la 6 octombrie 2015. Accesat în 25 august 2014. 
7. „Land: Territorium der heutigen Republik Moldau, 1930 Teil Rumäniens - Bezeichnung: Die registrierte Wohnbevölkerung nach Nationalität und Muttersprache 1930 - Bezirk Hotin” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 20 iulie 2011. Accesat în 23 mai 2009. 
8. „Biserica de lemn din Seliștea”. Arhivat din original la 23 ianuarie 2021. Accesat în 12 iunie 2009. 
9. Monumentul soldaților căzuți în cel de-al doilea război mondial^{[nefuncțională]}

Legături externe

• Datele generale ale recensământului din 2001 Arhivat în 13 noiembrie 2007, la Wayback Machine.
• Date detaliate privitoare la numărul românilor Arhivat în 22 martie 2008, la Wayback Machine.
• Românii din Cernăuți