A început să publice în 1946, în timp ce lucra la un șantier de construcții. Prima colecție de povești, „Constructorii” (Строители), a fost publicată în 1950. Majoritatea romanelor autorului sunt consacrate temei de război: „Tovarășul Vanea” (Товарищ Ваня, 1955), „După război” (После войны, 1957), „Neîmpușcați” (Необстрелянные, 1968), „Omul de încredere” (Надёжный человек, 1970). În romanul „Suburbia de jos” (Нижняя окраина, 1963), acțiunea are loc în Basarabia anilor 1930. Proza lui Șleahu a fost tradusă în limba maghiară, publicată în România, și în numeroase traduceri în limba rusă.
Bazat pe povestea sa, Солдат идёт за плугом („Soldatul merge în spatele plugului”), la studioul Moldovafilm în 1972, a fost pus în scenă lungmetrajul „Ultimul fort” (Последний форт). A fost scenarist pentru lungmetrajul При попытке к бегству („Încercarea de evadare”, 1965, împreună cu Constantin Condrea). A tradus în „limba moldovenească” („Povestea lui Zoia și Șura”, 1953).
Din 1957 a fost membru al consiliului de redacție al revistei literare „Nistru” (Днестр). În 1968 a devenit laureat al Premiului „Boris Glavan” al Comsomolului Moldovei pentru cartea „Tovarășul Vanea”.
