Sânger, Noua Suliță

Sânger
Жилівка
—  Comună  —
Sânger Sânger (Regiunea Cernăuți) Poziția geografică
Sânger Sânger (Ucraina) Poziția geografică
Coordonate: 48°20′34″N 26°25′50″E ({{PAGENAME}})
Țară	Ucraina
Regiune	Cernăuți
Raion	Noua Suliță
Cod KOATUU	7323082201
Atestare	1504
Reședință	Sânger
Componență	Sânger
Altitudine	205 m.d.m.
Populație (на 2001 рік)
- Total	725 locuitori
Fus orar	UTC+2
Cod poștal	60342
Prefix telefonic	3733
Prezență online
Modifică date / text

Sânger
—  sat în Ucraina[*]​  —
Sânger (Ucraina) Poziția geografică în Ucraina
Coordonate: 48°20′34″N 26°25′50″E ({{PAGENAME}})
Țară	Ucraina
Regiune	Cernăuți
Raion	Raionul Noua Suliță
KOATUU	7323082201
Atestare	1504
Altitudine	205 m.d.m.
Populație (2007)
- Total	725 locuitori
Fus orar	UTC+2
Cod poștal	60342
Prefix telefonic	+380 3733
Prezență online
Modifică date / text

Sânger (în ucraineană Жилівка, transliterat: Jîlivka, în rusă Жиловка, transliterat: Jilovka) este un sat reședință de comună în raionul Noua Suliță din regiunea Cernăuți (Ucraina). Are 725 locuitori, preponderent ucraineni.

Satul este situat la o altitudine de 205 metri, în partea de nord a raionului Noua Suliță.

Istorie

Localitatea Sânger a făcut parte încă de la înființare din Ținutul Hotinului a regiunii istorice Basarabia a Principatului Moldovei. În anul 1810 exista aici o biserică de lemn, conform informațiilor furnizate de "Anuarul Episcopiei Hotinului" (Chișinău, 1930) ^[1].

Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 – 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut și Nistru, pe care l-a alăturat Ținutului Hotin și Basarabiei/Bugeacului luate de la Turci, denumind ansamblul Basarabia (în 1813) și transformându-l într-o gubernie împărțită în zece ținuturi (Hotin, Soroca, Bălți, Orhei, Lăpușna, Tighina, Cahul, Bolgrad, Chilia și Cetatea Albă, capitala guberniei fiind stabilită la Chișinău^[2]).

La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Sânger făcea parte din Ocolul Hilavățului a Ținutului Hotin ^[3].

După Unirea Basarabiei cu România la 27 martie 1918, satul Sânger a făcut parte din componența României, în Plasa Lipcani a județului Hotin. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ruși.

Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Basarabia, Bucovina de Nord și Ținutul Herța au fost anexate de către URSS la 28 iunie 1940. După ce Basarabia a fost ocupată de sovietici, Stalin a dezmembrat-o în trei părți. Astfel, la 2 august 1940, a fost înființată RSS Moldovenească, iar părțile de sud (județele românești Cetatea Albă și Ismail) și de nord (județul Hotin) ale Basarabiei, precum și nordul Bucovinei și Ținutul Herța au fost alipite RSS Ucrainene. La 7 august 1940, a fost creată regiunea Cernăuți, prin alipirea părții de nord a Bucovinei cu Ținutul Herța și cu cea mai mare parte a județului Hotin din Basarabia ^[4].

În perioada 1941-1944, toate teritoriile anexate anterior de URSS au reintrat în componența României. Apoi, cele trei teritorii au fost reocupate de către URSS în anul 1944 și integrate în componența RSS Ucrainene, conform organizării teritoriale făcute de Stalin după anexarea din 1940, când Basarabia a fost ruptă în trei părți.

Începând din anul 1991, satul Sânger face parte din raionul Noua Suliță al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 23 (0+23), reprezentând 2,83% din populație ^[5]. În prezent, satul are 725 locuitori, preponderent ucraineni.

Demografie

Componența lingvistică a comunei Sânger

     Ucraineană (96,41%)

     Română (2,35%)

     Rusă (1,24%)

Conform recensământului din 2001, majoritatea populației comunei Sânger era vorbitoare de ucraineană (96,41%), existând în minoritate și vorbitori de română (2,35%) și rusă (1,24%).^[6]

1930: 833 (recensământ)^[7]

1989: 814 (recensământ)

2007: 725 (estimare)

Note

1. „Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Biserici de lemn (articol de Petre Constantinescu-Iași)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 13 decembrie 2007. Accesat în 16 mai 2009. 
2. Lucian Predescu - Enciclopedia României (Ed. Cugetarea – Georgescu Delafras, București, 1940), p. 563
3. „Viața Basarabiei nr. 3/martie 1933 - Regiunile naturale dintre Prut și Nistru (articol de T. Porucic)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 13 decembrie 2007. Accesat în 16 mai 2009. 
4. Florin Constantiniu - O istorie sinceră a poporului român (Ed. Univers Enciclopedic, București, 2002), p.340-353
5. „Dr. Ion Popescu - Cap. II. Populația românofonă din Regiunea Cernăuți la sfârșitul perioadei sovietice (Nordul Bucovinei, nordul Basarabiei și Ținutul Herței)” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 5 ianuarie 2012. Accesat în 25 mai 2009. 
6. „Rezultatele recensământului din 2001 cu structura lingvistică a regiunii Cernăuți pe localități”. Institutul Național de Statistică al Ucrainei. Arhivat din original la 6 octombrie 2015. Accesat în 25 august 2014. 
7. „Land: Territorium der heutigen Republik Moldau, 1930 Teil Rumäniens - Bezeichnung: Die registrierte Wohnbevölkerung nach Nationalität und Muttersprache 1930 - Bezirk Hotin” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 20 iulie 2011. Accesat în 25 mai 2009. 

Legături externe

• Datele generale ale recensământului din 2001 Arhivat în 13 noiembrie 2007, la Wayback Machine.
• Date detaliate privitoare la numărul românilor Arhivat în 22 martie 2008, la Wayback Machine.
• Românii din Cernăuți