în anul 1935 i s-a acordat naturalizarea cu dispensă de stagiu, situație urmată de acceptarea sa în rândul arhitecților diplomați cu drept de liberă practică și înscrierea în tabloul arhitecților diplomați din România, după cum o atestă legitimația eliberată la 30 august 1935.[2]
După planurile sale s-au ridicat clădiri și monumente celebre, dintre care amintim monumentul dedicat eroilor din Războiul pentru Reîntregirea Neamului de la Mănăstirea Dealu[1] și clădirea Băncii Naționale din Târgoviște, dar și clădiri industriale, case, biserici ortodoxe și catolice. Edificiile sale, adevărate monumente de arhitectură, se găsesc în București, Constanța[3], Ploiești[4], Târgu Frumos și Târgoviște[5]. A dat dovadă de o creativitate extraordinară, în operele sale folosind o arhitectură variată, de la stilul neoclasic și eclectic, până la cel neoromânesc.
A trecut la cele veșnice în anul 1981. La dorința sa a fost incinerat, iar urna cu cenușă a fost depusă în cripta familiei De Simon în Cimitirul Catolic „Sfânta Maria” din Târgoviște, unde se află și astăzi. Nu a avut urmași, lăsând în urma lui doar vasta sa operă, cea mai mare parte din construcțiile sale aflându-se în orașul său natal, Târgoviște.[2]
.jpg)
