Modulul de reziliență este definit drept energia maximă care poate fi absorbită per unitate de volum fără a crea o deformație permanentă. Poate fi calculat prin integrareacurbei tensiune–alungire de la zero până la limita de elasticitate. În tensiune uniaxială, în ipoteza elasticității liniare modulul de reziliență, Ur, este
unde σy este tensiunea de curgere, εy este deformația la curgere, iar E este modulul lui Young.[1] Această analiză nu este valabilă pentru materiale elastice neliniare precum cauciucul, pentru care trebuie utilizată aria de sub curbă până la limita de elasticitate.[2]
Unitatea de reziliență
În SI valoarea modulului de reziliență, Ur, se exprimă în joule pe metru cub (J/m3), la fel cu modulul de tenacitate.
În România
În sursele românești reziliența este definită prin încercarea la șoc, la fel cu tenacitatea,[3][4][5][6] iar prin „tenacitate” se înțelege o „reziliență” mare. Însă având în vedere că prin natura sa încercările la șoc, Charpy sau Izod, nu se pot executa fără deformarea epruvetei, definiția dată în introducere se poate aplica numai dacă pe stand se poate ridica toată curba tensiune–deformare.[7]
Note
^en Campbell, Flake C. (). Elements of Metallurgy and Engineering Alloys. ASM International. p. 206. ISBN9780871708670.
^en O. Balkan and H. Demirer (). „Polym. Compos”. Polymer Composites. 31: 1285. ISSN1548-0569.
en Guha S., Quantification of inherent energy resilience of process systems for optimization of energy usage. Environ Prog Sustainable Energy. 2019;e13308. https://doi.org/10.1002/ep.13308
en Guha S., Quantification of inherent energy resilience of process systems pertaining to a gas sweetening unit. International Journal of Industrial Chemistry (2020) 11:71–90 https://doi.org/10.1007/s40090-020-00203-3