La sfârșitul primului război mondial, forțele militare ale Imperiului german fuseseră aproape dezintegrate, majoritatea foștilor soldați și ofițeri întorcându-se acasă individual sau în grupuri mici. Mulți dintre ei s-au alăturat entității militare denumită Freikorps, o colecție de unități paramilitare de voluntari care au devenit ulterior implicate în revoluția germană, respectiv în ciocnirile de frontieră care au urmat între 1918 și 1923.
Noua formată Republică de la Weimar avea nevoie de o forță militară. La 6 martie1919, guvernul Republicii a decretat existența entității militare, Vorläufige Reichswehr ("Apărarea națională provizorie"), care consta din Vorläufige Reichsheer ("Armata națională provizorie") și Vorläufige Reichsmarine ("Marina națională provizorie"). Circa 400,000 de oameni fuseseră înrolați în Reichsheer.
Organizare
La 30 septembrie1919, armata germană a fost reorganizată ca Übergangsheer ("Armata de tranziție"). Această organizare provizorie a durat până la 1 ianuarie1921, când titulatura Reichswehr a fost atribuită oficial, iar organizarea acesteia a fost determinată de limitele impuse de către Tratatul de la Versailles. Între 1920-1926, armata "Reichswehr"-ului a fost condusă de generalul Hans von Seeckt, care de fapt era principalul ei întemeietor. „Reichswehr” este denumirea armatei germane până în 1935, când va fi schimbată în „Wehrmacht” (în trad. „Forța de Apărare”).
.svg)
_(cropped).jpg)
