O raia consta dintr-o cetate importantă și hinterlandul[1] adiacent, care, în general, forma o kaza (diviziune administrativă) în sistemul administrativ otoman. În Țara Românească, raialele erau situate pe malul nordic al Dunării, în jurul cetăților Turnu, Giurgiu și Brăila, pe când în Moldova erau situate la granița de est, în jurul cetăților Chilia, Cetatea Albă, Tighina și Hotin. Teritoriile cu statut de „raia” din Moldova au fost ocupate de Armata Țaristă și anexate Imperiului Rus în 1812, în timp ce teritoriile similare din Muntenia au fost returnate principatului în 1829 prin Tratatul de la Adrianopol.