Pseudohydnum gelatinosum

Pseudohydnum gelatinosum sin. Tremellodon gelatinosus
Tremurici
Clasificare științifică
Domeniu:	Eucariote
Regn:	Fungi
Diviziune:	Basidiomycota
Clasă:	Agaricomycetes
Ordin:	Auriculariales
Familie:	incertae sedis
Gen:	Pseudohydnum
Specie:	P. gelatinosum
Nume binomial
Pseudohydnum gelatinosum (Scop.) P.Karsten (1868)
Sinonime
Hydnum gelatinosum Scop. (1772) Steccherinum gelatinosum (Scop.) Gray (1821) Hydnogloea gelatinosa (Scop.) Berk. (1873) Tremellodon gelatinosus (Scop.) Fr. (1874) Tremellodon gelatinosus f. album (Scop. ex Fr.) Bres. [1932] Tremellodon gelatinosus f. fuscum (Scop. ex Fr..) Bres. [1932]
Modifică text

Pseudohydnum gelatinosum (Giovanni Antonio Scopoli, 1772 ex Petter Adolf Karsten, 1868), sin. Tremellodon gelatinosus (Giovanni Antonio Scopoli, 1772 ex Elias Magnus Fries, 1874), din încrengătura Basidiomycota în ordinul Auriculariales (apartenența la o familia este necertă în prezent) și de genul Pseudohydnum,^[1] este o specie saprofită de ciuperci comestibile, cunoscută în popor sub numele tremurici sau urechiușe.^[2] Buretele se dezvoltă în România, Basarabia și Bucovina de Nord, crescând în grupuri (deseori exemplarele sunt îngrămădite unul în altul), extrem de rar solitare, pe trunchiuri morți de rășinoase, câteodată și de foioase, acoperiți de mușchi, dar de asemenea pe bucățele de lemn împrăștiate pe sol, în păduri umede de conifere, de la deal la munte, din (iulie) august până în noiembrie (decembrie).^[3][4][5]

Descriere

Bres.: T., f. alba

Bres.: T., f. flava

• Pălăria: are o mărime maximală (în lungime sa latitudine) de 3-8 cm inițial ovoidală apoi cu formă de semicerc, consolă sau scoică. Ea este cărnoasă cu o grosime de 1-1,5 cm (spre picioruș până la 5 cm),^[6]), gelatinoasă și translucidă, suprafața fiind adesea neregulată. Cuticula este fin granulat-verucoasă, având un colorit care variază de la alb peste alb cu nuanțe de albăstrui sau verde ca marea până la maroniu.
• Himenoforul: nu are lamele ci spini (țepi). Ei lipsesc în tinerețe, sunt la maturitate deși, egali, moi, gelatinoși, tremurători, translucizi ca pălăria și au o lungime de 1-4 mm. Culoarea este, și la forme colorate, albă.
• Piciorul: lipsește câteodată. Dacă se dezvoltă, este foarte scurt și destul de gros, albui, din când în când cu tonuri brune și brumat, fiind aderat lateral la substrat, rar central.
• Carnea: este cărnoasă și gelatinoasă, fiind de culoare exteriorului, la ciuperci cu cuticulă maronie, albuie. Mirosul este slab, gustul la exemplare tinere plăcut, poate ceva deosebit. Aproape niciodată este năpădită de viermi.
• Caracteristici microscopice: are spori destul de mici, netezi, hialini (translucizi), rotunzi până ovoidali și au o mărime de 5-7 x 5-6 microni. Pulberea lor este albă.^[3][4][5]

• 
  P. gelatinosum verde de mare
• 
  P. gelatinosum maroniu
• 
  P. gelatinosum, țepi
• 
  P. gelatinosum, picioruș și țepi
• 
  P. gelatinosum tânără
• 
  P. gelatinosum, grup

Confuzii

Acest burete este greu de confundat, în stadiu tânăr de exemplu cu Exidia cartilaginea (necomestibil)^[7] sau Exidia thuretiana (necomestibil)^[8], mai târziu cu Hericium cirrhatum (comestibil),^[9] Hydnum albidum (comestibil)^[10] sau Hydnum coralloides (comestibil).^[11].

• 
  !Exidia cartilaginea!
• 
  !Exidia thuretiana!
• 
  Hericium cirrhatum
• 
  Hydnum albidum
• 
  Hydnum coralloides

Valorificare

Tremuricii nu au valoare mare fierți, ci sunt delicioși mâncați cruzi, fiind adăugați la o salată sau într-o supä în stil asiatic, atunci numai puțin încălziți.^[12] Aceste ciuperci nu se pot usca.

Note

1. Index Fungorum
2. Denumire RO 1, 2
3. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 606-607, ISBN 3-405-12081-0
4. ^ J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, p. 224-225, ISBN 3-405-11568-2
5. ^ Gheorghe Sălăgeanu, Anișoara Sălăgeanu: „Determinator pentru recunoașterea ciupercilor comestibile, necomestibile și otrăvitoare din România”, Editura Ceres, București 1985, p. 76
6. Jurnalul „Der Tintling”
7. Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 586, ISBN 978-3-440-14530-2
8. Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 568-569, ISBN 88-85013-25-2
9. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 604-605, ISBN 3-405-12081-0
10. Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 522-523, ISBN 88-85013-37-6
11. Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 604-605, ISBN 3-405-12081-0
12. Luce Höllthaler: „Pilzdelikatessen”, Editura Wilhelm Heyne Verlag, München 1982, p. 145, ISBN 3-453-40334-7

Bibliografie

• Bruno Cetto, „Der große Pilzführer”/„I funghi dal vero”, vol. 1-5 (vezi sus)
• Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
• Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XXIII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1932
• Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, ISBN 3-85502-0450
• Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1
• Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2
• Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
• Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas” ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

• Materiale media legate de Tremurici la Wikimedia Commons
• Tremurici obișnuiți albi, film
• Tremurici cu nuanțe albăstruie, film
• Tremurici maronii, film