Procaina (denumită și novocaină) este un anestezic local din categoria esterilor, utilizat la început în stomatologie. Este utilizată în asociere cu o penicilină (uneori sub denumirea de novocilină)[7] pentru a reduce durerea datorată administrării la nivel intramuscular.[8] Efectul se instalează lent iar durata sa de acțiune este scurtă.[9]
Istoric
Pentru prima oară este sintetizată în anul 1905 de chimistul german din Hamburg Alfred Einhorn (1856-1917), numele de novocaină provine din latinănovus - nou; cain - cocaină.
Utilizare
Procaina este folosită rar în anestezia locală, locul ei fiind luat de lidocaină care este mult mai eficientă. Este mai nou descoperit faptul că procaina inhibă enzima DNA-metilaza putând fi utilizată ca supresor tumoral în fenomenele paragenetice tumorale.
Inaintea descoperirii procainei cocaina era folosită ca anestezic local, procaina nu are efectul euforizant al cocainei.
Metabolizare
Metabolizarea procainei în organism se produce sub acțiunea enzimei pseudocolinesterază, care desface procaina în acid paraaminobenzoic (PABA) și bietil-amino-acetanol, acidul paraaminobenzoic este răspunzător de reacțiile alergice apărute la pacienți.