Piotr Gheorghievici Korocikin s-a născut pe 12 februarie 1920 în satul Baikibașevo din raionul Karaidel (Republica Socialistă Sovietică Autonomă Bașchiră), în familia unui funcționar rus. A absolvit școala secundară Birsk și a urmat două semestre la Institutul Pedagogic din Ufa. A devenit membru al PCUS în anul 1942.[1]
În anul 1939 a fost încorporat în Armata Sovietică de către Biroul de Evidență Militară și Înrolare al orașului Ișimbai. A absolvit cursurile Școlii de Artilerie de la Moscova. Începând din iunie 1941 a luat parte la luptele purtate de Armata Sovietică în Marele Război pentru Apărarea Patriei. A luptat pe Frontul de Vest, la Stalingrad, pe Frontul Donului și pe Frontul al II-lea Ucrainean. A fost rănit în aceste lupte.[1]
Căpitanul de gardă P. G. Korocikin a fost comandant al unui divizion din Regimentul 139 Artilerie de Gardă (Divizia 69 Infanterie de Gardă, Armata a 52-a, Frontul al II-lea Ucrainean) și s-a distins în luptele desfășurate în cadrul Operațiunii Iași-Chișinău.[1][2]
A murit pe 28 august 1944 și a fost înmormântat în orașul Vaslui (România).[1]
Fapte de vitejie
La 20 august 1944, atunci când focul puternic al artileriei germano-române a oprit avansul unităților sovietice de infanterie, căpitanul P. G. Korocikin a ordonat instalarea în secret a două baterii de artilerie pentru a executa foc direct și a distrus tunurile și mortierele inamice, asigurând astfel ocuparea zonelor înalte.[1]
Pe 28 august, într-o luptă grea cu inamicul german care încerca să iasă din încercuire, atunci când obuzele s-au terminat, P. G. Korocikin a ordonat tunarilor să părăsească bateriile și să ia parte la luptele corp la corp, restabilind astfel situația. El a murit în această luptă,[1] după ce a omorât cu mitraliera sa 18 militari inamici.[2]
Prin decretul prezidiului Sovietului Suprem al URSS din 24 martie 1945, căpitanului Piotr Gheorghievici Korocikin i s-a acordat post-mortem titlul de Erou al Uniunii Sovietice pentru „îndeplinirea exemplară a sarcinilor de comandă și pentru curajul și eroismul dovedit în luptele împotriva invadatorilor germani fasciști”.[3]
