PROFILBARU.COM

Date personale
Pierre Lévêque
Născut	11 august 1921^[8]^[9]^[10] Chambéry, Savoie, Franța^[8]
Decedat	5 martie 2004 (82 de ani)^[11]^[9]^[10] Paris, Île-de-France, Franța^[8]
Căsătorit cu	Monique Clavel-Levêque[*]^[12]
Copii	Laure Lévêque[*][[Laure Lévêque \|]]
Cetățenie	Franța
Ocupație	istoric elenist[] cadru didactic universitar[]
Limbi vorbite	limba franceză^[10]
Activitate
Instituție	Universitatea din Montpellier université de Franche-Comté[*]
Alma Mater	École Normale Supérieure
Organizații	Școala franceză din Atena[*]
Doctoranzi	André Paul[][[André Paul (French theologian)\|]] François Hartog[] Philippe Poirrier[] Pierre Brulé[][[Pierre Brulé (istoric francez)\|]]^[1] François Vannier[][[François Vannier \|]]^[2] Pierre Briant[]^[3] Colette Jourdain-Annequin[][[Colette Jourdain-Annequin \|]]^[4] Alain Bresson[]^[5] Mohamed Abdi Mohamed[]^[6] Pierre Leriche[]^[7]
Cunoscut pentru	La Naissance de la Grèce : Des Rois aux Cités[*]
Modifică date / text

Pierre Lévêque (n. 11 august 1921, Chambéry, Savoie, Franța – d. 5 martie 2004, Paris, Île-de-France, Franța) a fost un istoric francez, specializat în istoria Greciei antice și elenistice.

Biografie

Anii de formare

Pierre Lévêque și-a petrecut copilăria în portul Bordeaux.^[13] După cum spunea el mai târziu, lectura cărții Orașul grecesc, de Gustave Glotz^⁠(d), l-a împins spre studiile literare.^[13] Astfel, în 1940 a fost admis la École normale supérieure, obținând în 1944 „agregarea în litere^⁠(d)”.^[13]

Membru al Școlii franceze din Atena^⁠(d) din 1947 până în 1952, a studiat sculpturile antice grecești de la Delos și a efectuat excavații arheologice în siturile din Insula Thasos^[13]. În 1955, sub conducerea științifică a lui André Aymard^⁠(d), și-a susținut teza de doctorat cu subiectul Pyrrhus, regele Epirului.^[13]

Cariera universitară

A obținut un post de asistent la Sorbona și apoi la Lyon (1951). A devenit lector la Universitatea din Montpellier (1955), iar în 1957 a fost numit profesor la Universitatea din Besançon^[13], unde a rămas pe tot parcursul carierei sale. Acolo a fost poreclit „decanul roșu”, din cauza activismului său comunist.

În 1968 a creat la Universitatea din Besançon un Centru de Istorie Antică, care ulterior a devenit o unitate a Centrului Național Francez de Cercetări Științifice (CNRS) cu denumirea „Analize ale formațiunilor sociale antice”. Tot la Universitatea din Besançon a creat „Institutul de Științe ale Antichității”^[14], iar în 1970 „Grupul Internațional de Cercetare privind Sclavia Antică”.

În februarie 1979, a fost unul dintre cei 34 de semnatari ai declarației inițiate de Léon Poliakov și Pierre Vidal-Naquet^⁠(d) pentru a demonta retorica negativă a lui Robert Faurisson.^[15]

Viața particulară

A fost căsătorit cu Monique Clavel-Lévêque.^[14]

Lucrări publicate

În limba franceză:

Nous partons pour... La Grèce, 1961
L'aventure grecque, 1964 (traducere în limba română, în 1987: Aventura greacă. vol. I și II. Tradus de Constanța Tănăsescu. București: Editura Meridiane. )
Clisthène l'Athénien, 1964 (cu Pierre Vidal-Naquet^⁠(d))
Nous partons pour... La Sicile, 1966
Les grandes divinités de la Grèce (în franceză), Éditions E. de Boccard, 1966, ISBN 978-2-200-37211-8
Empires et barbaries, 1968
Bêtes, dieux et hommes, 1985
Le Japon des mythes anciens, 1988
La Naissance de la Grèce, Paris: Éditions Gallimard, 1990, ISBN 2-07-053110-4
Les Grenouilles dans l'Antiquité, 1994
Dans les pas des dieux grecs, 2003

Note

^ FCT, accesat în 13 noiembrie 2019
^ FCT, accesat în 13 noiembrie 2019
^ Système universitaire de documentation, accesat în 6 august 2022
^ https://www.theses.fr/1987BESA1008 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ https://www.theses.fr/1994BESA1001 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ https://www.theses.fr/1990BESA1006 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ https://www.theses.fr/1998BESA1012 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ ^a ^b ^c Fichier des personnes décédées mirror
^ ^a ^b Pierre Lévêque, Babelio, accesat în 9 octombrie 2017
^ ^a ^b ^c Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ Who's Who in France
^ https://chrhc.revues.org/1425 Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f Jordi Cortadella (26 ianuarie 2004). „L'aventura humana de Pierre Lévêque” (PDF). Faventia (în spaniolă) (1): 121–123. Accesat în 21 aprilie 2024. Mentenanță CS1: Dată și an (link)
^ ^a ^b Antonio Gonzales (1 iulie 2006), „À Pierre Lévêque, au savant et à l'ami”, Cahiers d’histoire. Revue d’histoire critique (în franceză), pp. 143–145, accesat în 21 aprilie 2024
^ Valérie Igounet (2000). Histoire du négationnisme en France. La Librairie du XX^e siècle (în franceză). Paris: Éditions du Seuil. p. 237. ISBN 2-02-035492-6.