Posesor al unui doctorat în farmacie, Claude Avice a publicat câteva articole științifice, printre care se numără și unele de bionică.
Ca scriitor de science fiction a publicat în principal sub pseudonimul Pierre Barbet, fiind tradus în numeroase țări, inclusiv în Statele Unite ale Americii[5]. În afară de acest pseudonim, el a mai folosit încă două: Olivier Sprigel - un omagiu adus lui Stéphane Spriel, directorul departamentului fantastic al editurii la care a debutat - și David Maine - pentru a aminti că s-a născut vechiul ducat Maine[4].
Primele două romane SF ale lui Pierre Barbet, Vers un avenir perdu (1962) și Babel 3805 (1962), au fost publicate în cadrul seriei SF "Rayon Fantastique" a editurilor Hachette și Gallimard. După întreruperea acestei serii în 1964 1964, Barbet a început să scrie pentru seria "Anticipation" a editurii Fleuve Noir, devenind un furnizor constant de space opera clasică în perioada anilor '60-'70[6].
Printre cele mai cunoscute opere ale sale se numără Vikings de l'espace (1969)[7], povestea cuceririi galaxiei de către o rasă de războinici asemănătoarea vikingilor, al căror soare este pe moarte, sau Imperiul lui Baphomet (1972)[6], o ucronie care prezintă întâlnirea și colaborarea dintre un cavaler al anului 1118 cu un extraterestru naufragiat pe Pământ.
Barbet a creat câteva serii memorabile, una dintre ele fiind cea a lui Setni anchetator temporal, un agent temporal al Federației Galactice condusă de creiere conservate, care a debutat în 1969 cu romanul L'Exilé du temps. Trilogia Éridan (1970-84) descrie cucerirea unui imperiu spațial de către un grup de soldați napoleonieni răpiți de extratereștri, temă care amintește de romanul Cruciadă în cosmos a lui Poul Anderson. Alte serii cunoscute ale autorului sunt Alex Courville (1978-88) sau Les Cités de l'espace (1979-85), care amintește de seria Cities in Flight a lui James Blish.
Între 1997 și 1998, editorul belgian Claude Lefranq a reeditat o parte dintre opera lui Barbet în ediții omnibus, fiecare cuprinzând 5 romane ale unei serii[8].
Teme și stil
Opera lui Barbet are la bază o profundă documentare științifică și emană un optimism opus atmosferei obișnuite a genului. Viitorul imaginat de el nu este format din beton și bitum, ci din peisaje cu o vegetație bogată. Totuși, așa cum se arată în romanul L'Univers des Géons, acest optimism privind viitorul depinde de om, de etica sa și de modul în care va folosi descoperirile științifice, care pot scăpa de sub control[9].
De asemenea, Pierre Barbet a încercat să găsească soluții la problemele care pot duce la catastrofe anunțate ca inevitabile de alți autori ai genului. Așa cum se vede în Soleil de mort, scriitorul își exprimă încrederea în faptul că omenirea nu va lăsa știința în mâna unor profitori iraționali, ci o va oferi celor dezinteresați, al căror bun simț îi va îndemna să o folosească prudent[10].
Printre temele tratate de Pierre Barbet în opera sa se numără clonarea, mutațiile, bionica, universul heroic fantasy, sau ucronia - în care remodelează istoria pentru a-l face pe Hannibal victorios în fața Romei. El descrie diversele posibilități de evoluție a rasei umane prin integrarea clonelor, mutanților, ciborgilor și psiborgilor, dar și comportamentul în fața unor situații noi și a problemelor tehnice.
