Rezervația naturală a fost declarată arie protejată prin Legea Nr.5 din 6 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Nr.152 din 12 aprilie 2000, privind aprobarea Planului de amenajare a teritoriului național - Secțiunea a III-a - zone protejate[3] și are o suprafață de 3 hectare.
La nivelul ierburilor sunt întâlnite mai multe rarități floristice, dintre care unele protejate prin lege sau endemice pentru această zonă; printre care: cupa-vacii (Linnaea borealis)[4], un relict glaciar cu o deosebită importanță științifică[5], vulturică (Hieracium rotundatum), unghia păsării (Viola dacica), urechea iepurelui (Bupleurum longifolium), cărbuni (Phyteuma vagneri), stupiniță (Platanthera bifolia), morcoveancă (Pleurospermum austriacum), gălbenușă (Potentilla tabernaemontani), piciorul-cocoșului (Ranunculus carpaticus), buruiana de junghiuri (Cephalanthera longifolia), ghințură punctată (Gentiana punctata), fratele-priboiului (Geranium sylvaticum), mălaiul cucului (Luzula pallescens), crețușcă (Filipendula ulmaria), mierluță (Minuartia verna), poroinic (Orchis ustulata) sau darie (Pedicularis exaltata)[6].
Monumente și atracții turistice
În vecinătatea rezervației naturale se află câteva obiective de interes istoric, cultural și turistic; astfel: