Stojan s-a născut în 1884 în orașul Ismail din gubernia Basarabia. A studiat fizica și matematica la Liceul Richelieu (predecesorul actualei Universități din Odesa) din Odesa, apoi la Sankt Petersburg și între 1906 și 1907 la Paris. În perioada 1919-1922 a fost profesor de liceu în Serbia. Începând din 1925 a elaborat în cadrul Asociației Universale de Esperanto de la Geneva principala sa lucrare Bibliografia limbii internaționale(Bibliografio de Internacia Lingvo), care a fost publicată în 1929. Între anii 1926 și 1930 a fost director al Bibliotecii Hector Hodler a Asociației Universale de Esperanto, care este în prezent cea mai mare colecție de literatură esperanto.
Și-a petrecut sfârșitul vieții în sudul Franței, unde a murit înecat.
Activitatea de esperantist
A aderat la mișcarea esperanto în 1903. În conformitate cu Encyclopedia of Esperanto din 1933, „el a fost unul dintre cei mai competenți esperantiști în ceea ce privește tehnica dicționarului”. Timp de peste șaisprezece ani a lucrat la doisprezece dicționare; printre acestea se numără și marele dicționar rus al Academiei Imperiale de Științe. Celelalte dicționare cunoscute sunt Dicționarul ornitologic în opt limbi (1911), Micul dicționar ruso-esperanto (1912) și Dicționarul ilustrat al limbii ruse (760 de pagini și 2000 de ilustrații). În 1929 a publicat Bibliografialimbii internaționale (Bibliografio de Internacia Lingvo), care a fost retipărită în 1973.
În 1913 a propus crearea unei Enciclopedii Universale pe cartonașe (Universala Slipa Enciklopedio, USE) care, potrivit ideilor sale, putea fi actualizată prin adăugarea de cartonașe separate pentru fiecare subiect.
El a scris, de asemenea, un număr mare de articole științifice, precum și literatură originală în limba esperanto.
Vindiania și biosofia
În Franța a scris studiul La Vindiania, o teză despre originea limbilor indo-europene, și a elaborat o filozofie completă a vieții, pe care a numit-o biosofie (în esperanto - Biozofio). Cu toate acestea, lucrările sale au rămas sub formă de manuscris și au circulat doar în cercul său de prieteni; o singură carte a fost publicată în 1946 la Arras.
Limbi auxiliare create de Stojan
Stojan a creat o serie de limbi auxiliare internaționale, care, în cea mai mare parte, nu au fost niciodată publicate:
Amiana (o formă evoluată a arianei, prezentată pentru prima dată în 1919, cu o versiune finală elaborată în 1922)[1][2]
Ariana sau Aryana (1912, un esperantido ce avea un vocabular bazat pe rădăcinile pre-indo-europene (ariene), forma anterioară a amianei)[3]
Eo (un esperantido cu rădăcini foarte scurte, pe care l-a propus în 1926 sub pseudonimul Ribaulb)
Espo (1926, o formă anterioară a lui eo creată sub pseudonimul Ribaulb, care nu folosește corelațiile limbii esperanto, ci un sistem naturalist al lui ido, nepublicată)
^Montagu C. Butler Library classification 419.31 “1919”, with the comment: ˝An incomplete, unfinished and fuzzy sketch˝ (˝skizo nekompleta, nefinita, nebula˝).
^Petr E. STOJAN: Bibliografio de Internacia Lingvo. Genève: Bibliografia Servo de Universala Esperanto-Asocio, 1929. 560 pages.
^Montagu C. Butler Library classification 419.31 “1912”
^Pei, Mario (). One language for the world. Biblo-Moser. p. 257. ISBN0-8196-0218-3.
^E.K. Drezen, За всеобщим языком (Три века исканий). М.—Л., 1928, p. 218
Bibliografie
Golden, Bernard (1981). Petro Stojan: Malesperantisto. În: Literatura Foiro 12a jaro 1981, nr. 70 (dec.), pp. 13-17
Golden, Bernard (1982). La plumnomoj de Petro Stojan. În: Dia Regno 1982:1-2 (ian.-feb.), p. 2384
Golden, Bernard (1986). Bibliografiaj donitajxoj rilate verkojn pri Petro Stojan. În: Informilo por Interlingvistoj 1986:11, pp. 1-4
