Petre Alexandrescu

Pentru pictorul din secolul al XIX-lea, vedeți Petre Alexandrescu (pictor).

Petre Alexandrescu
Date personale
Născut	3 ianuarie 1930[2] Paris, Franța[2]
Decedat	18 iulie 2009 (79 de ani)[2] București, România[2]
Căsătorit cu	Maria Alexandrescu Vianu
Copii	Vlad Alexandrescu
Cetățenie	România[2]
Ocupație	arheolog istoric istoric bisericesc[*]​ cadru didactic universitar[*]​
Limbi vorbite	limba germană[3] limba română[4]
Activitate
Domeniu	istorie[1] Istoria antică[1] arheologie[1] istoria religiilor[1]
Modifică date / text

Petre Alexandrescu (n. 3 ianuarie 1930, Paris – d. 18 iulie 2009, București) a fost un istoric al Antichității, arheolog, istoric al religiilor român. A fost căsătorit cu Maria Alexandrescu Vianu. Au avut împreună un fiu, pe Vlad Alexandrescu.

Viața și activitatea

Petre Alexandrescu s-a născut la Paris, la data de 3 ianuarie 1930.^[5] Istoric de mare notorietate al cetăților grecești din marea Neagră, profesor a numeroase generații de arheologi și istorici, director al șantierului arheologic de la Histria (1981-1999), Petre Alexandrescu și-a dedicat întreaga carieră cercetării științifice și dezvoltării școlii românești de arheologie clasică și de istorie a religiilor, situându-se în linia celor mai prestigioși istorici români ai Antichității: Vasile Pârvan, Scarlat Lambrino, Radu Vulpe, Dionisie M. Pippidi.

În București și-a susținut bacalaureatul în 1948^[5], absolvent al Facultății de Limbi clasice a Universității din București, secția de limbă și literatură greacă și latină (1948-1952)^[6], doctor în istorie (1969). A fost preparator la Institutul de lingvistică în 1951 și arheolog în 1952, asistent în 1953, cercetător din 1965, devine membru în tinerețe al Societății de studii clasice. A fost preocupat în mod special de arheologia clasică greco-romană din zona Mării Negre, interesat de populația traco-getică. ^[5]. Anii de activitate profesională au fost la Institut de Arheologie al Academiei Române, de la absolvirea universității până în 2000, când s-a pensionat, a parcurs treptat fiecare etapă de cercetător^[6] Bogată experiență de cercetător pe șantierele arheologice din Dobrogea (Histria, Tomis, Sarinasuf, Tariverde). A lucrat întreaga viață în cadrul Institutului de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, în calitate de cercetător, șef al Secției de Arheologie Clasică (1971-1994) și Director al Institutului de Arheologie Vasile Pârvan^[6](1990-1999). În 1995 a devenit profesor titular, iar din 1997 până în 2000 a fost profesor asociat în cadrul catedrei de Istorie Antică și Arheologie a Universității din București. Membru corespondent al Institutului Arheologic German Arhivat în 7 septembrie 2015, la Wayback Machine., membru al Institutului de Studii Avansate din Princeton, membru al Societății Române de Studii Clasice. A condus o serie de publicații de specialitate (revistele românești Dacia (1990-1999), Studii și Cercetări de Istorie Veche și Arheologie (1990-1995), seria monografiilor consacrate cetății Histria, a întemeiat și a condus revista franco-italiană Il Mar Nero^{[nefuncțională – arhivă]} (1994-2009), seria româno-germană Archaeologica Romanica^{[nefuncțională]} (1997-2002). Vice-președinte al Comisiei Naționale a Monumentelor Istorice (1997-2000).

Lucrări

Autor al unui mare număr de lucrări științifice: cărți, articole în reviste de specialitate, comunicări la conferințe internaționale, studii, conferințe, prefețe, traduceri, recenzii etc.

• Corpus vasorum antiquorum, Roumanie, 2, Collection Dr. Georges et Maria Severeanu (Musée de la Ville de Bucarest) et collections privées (în colaborare cu Suzana Dimitriu), (București, 1968),
• Histria IV : La ceramique d'époque et classique (VIIe-IVe s.) (București, 1978),
• Histria: Eine Griechenstadt an der rumänischen Schwarzmeerküste (Konstanz, 1990),
• L'Aigle et le Dauphin. Etudes d'archéologie pontique (București, Paris, 1999),
• Histria VII : La zone sacrée d'époque grecque (fouilles 1915-1989), 2 tomuri (București, Paris, 2005).

Distincții obținute

Premii

• Premiul „Gustave Mendel” al Académie des Inscriptions et Belles Lettres (1966);
• Premiul „Vasile Pârvan” al Academiei Române (1967);

Decorații

• Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”^[7]

Bibliografie

A. Avram et M. Babeș, (ed)., Civilisation grecque et cultures antiques périphériques. Hommage à Petre Alexandrescu à son 70e anniversaire, București, 2000

Note

1. ^ Czech National Authority Database, accesat în 7 noiembrie 2022 
2. ^ Autoritatea BnF, accesat în 5 iulie 2022 
3. Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015 
4. Czech National Authority Database, accesat în 1 martie 2022 
5. ^ Ștefănescu, Ștefan (1978). Enciclopedia istoriografiei românești. București: Editura științifică și enciclopedică. p. 32. 
6. ^ „In memoriam Petre Alexandrescu”. Accesat în 23 aprilie 2021. 
7. Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 2, anexa 2, d) 1.

Legături externe

• Profesorul Petre Alexandrescu (1930 - 2009)
• https://instarhparvan.academia.edu/PetreAlexandrescu