Palatul a fost construit în anul 1866 pentru contele Octave de Béhague de arhitectul Hippolyte Destailleur ca o continuare a unui alt palat, construit chiar în apropiere pentru mama acestuia.[3] Palatul a fost lăsat fiicei lui Octave, Martine, devenită prin căsătorie contesă de Béarn. Din acest motiv, Palatul Béhague este și cunoscut sub numele de Palatul Béarn. Clădirea a fost restructurată în perioadă 1894-1905 de Walter-André Destailleur, fiul arhitectului proiectant. Marele palat a fost parțial distrus, iar ambele clădiri au fost reunite, rezultând astfel clădirea actuală.[4]
După moartea lui Martine de Béarn în anul 1939, Palatul Béhague a fost cumpărat de statul român pentru ambasada sa, care a fost transferată din Palatul Pomar, situat lângă Arcul de Triumf. Gheorghe Tătărescu a fost primul ambasador român ce a locuit în Palatul Béhague. El a fost înlocuit în sfârșitul aceluiași an de Richard Franasovici.[4]
Palatul și grădinile sale au fost clasificate ca monument istoric la 25 august 2003.[5]
Descriere
Clădirea este construită în stil neoclasic, tipic epocii lui Ludovic al XV-lea.
